stepan adrian

Iată și continuarea listei celor 10 greșeli făcute de mine (click pe link pentru a citi prima parte).

6. Am fost credul și am dat bani împrumut.

Am cunoscut o tipă din orașul meu care s-a tot implicat în niște campanii umanitare la care lucram, cu scopul de a mă ajuta cu strângerea de fonduri și promovarea. Mi-a câștigat astfel încrederea. Într-o zi mă sună să-mi spună că are o problemă gravă de sănătate și îmi cere bani împrumut. Am empatizat rapid și i-am dat. I-am zis că nu e grabă cu returnarea banilor dar a ținut să stabilească o dată de returnare a banilor. Pe când a venit ziua returnării banilor, mă trezesc cu un alt telefon prin care îmi cere iar bani pentru că i s-a agravat sănătatea. Iar i-am dat. Ca s-o scurtez, m-a mai sunat încă o dată, iar i-am dat bani, de data asta pentru că în familie cineva avea probleme. Pe românește, am pus botul ca fraierul. A 4-a oară, ca-n bancuri, m-am trezit la realitate și am refuzat. Ulterior am aflat de la alți păgubiți că are datorii prin tot orașul, chiar și procese… Mi-am învățat lecția.

7. 1000 de flotări într-o zi și o întindere.

Prin 2013 mi-am propus să fac 100.000 de flotări într-un an așa că mi-am stabilit 300 pe zi. Zis și făcut, doar că după câteva săptămâni deja mă credeam prea bun și mai săream câte o zi. Regula era ca să recuperez dacă sar o zi. Nici o problemă. Dacă pot face 300, pot face și 600. Apoi am ajuns să sar două zile și aveam de făcut 900 într-o zi. Dacă pot face 600, pot face și 900. Zis și făcut, din nou. Am repetat faza asta de câteva ori până într-o zi în care am zis că dacă tot am ajuns să fac 900, ar fi bine să rotunjesc la 1000 de dragul ego-ului masculin. M-am ales cu o întindere urâtă la mușchii spatelui și am abandonat planul celor 100.000 de flotări la doar 25.000. Am învățat că trebuie să mă moderez în tot ce fac.

8. Am deranjat câinii vagabonzi prin existența mea.

Recunosc, nu mă simt confortabil în preajma câinilor vagabonzi și aceștia sunt din plin pe traseul unde alerg regulat. Ca să vezi cum funcționează karma asta sau ce naiba o fi, într-o zi erau vreo 8 zăcând în mijlocul drumului îngust ce-l aveam de parcurs și pe sistemul ”îmi vindec frica îmbrățișând-o”, trec prin mijlocul lor, deranjându-le siesta românească. Mă latră, mă fugăresc, mă înjură pe câinește dar nu mă mușcă. Într-o altă zi, alerg pe un alt traseu, văd că ies vreo 4 javre dintr-o curte dar îmi continui alergarea zicându-mi că nu au ce să-mi facă 4 javre când eu m-am luptat cu 8. M-am ales cu 2 capse pe gamba stângă și evident, o grămadă de timp pierdut prin spitale. Am învățat că trebuie să fii mai deștept ca ceilalți ca să supraviețuiești așa că-mi iau spray paralizant ca să pot fi liber într-o lume civilizată.

9. Episodul – Visele mă fac fericit și mă droghează.

Pe vremea când eram angajat obișnuiam să scriu minim 4-5 pagini pe zi (în funcție de schimb), legat de visele ce le aveam, viitoare afaceri care mă vor scoate din mizeria emoțională pe care o trăiam – deși sunt un optimist și un luptător, pe vremea aceea aveam zile în care eram aproape depresiv. Am scris sute de pagini cu idei și planuri, agende pline cu vise care nu s-au îndeplinit niciodată pentru că… scopul acelor vise era de a mă droga cu optimism, de a mă face să mă simt bine, de a mă asigura că viața urmează să devină roz. Dacă reușeam rar să finalizez un proiect, mereu ajungeam la concluzia că nu mai e așa interesantă ideea ca la început și o abandonam pentru alta care părea genială. Iar mă entuziasmam, iar ratam o șansă. Am învățat că orice vis/proiect, trebuie să facă parte din sistemul meu de valori, să fie o pasiune reală – nu una ideală. Am mai învățat că rezultatele mai ales în cazul afacerilor online, se culeg după luni bune de muncă și perseverență – timp în care lucrezi pe gratis 🙂

10. Am provocat la bătaie un tip fără să știu cine e.

Până în clasa a 7-a am fost persecutat de un tip, un bully, care în fiecare zi mă tachina sau chiar mă bătea, eu fiind prea fricos ca să mă apăr. Asta până într-o zi când l-am umilit în fața clasei. Venise în stilul tipic bully să mă amenințe, la 10cm fiind capetele noastre, vorbindu-mi lent și cu tupeu, asigurându-se că-i simt mirosul respirației. Când am simțit că nu mai rezist, mi-am amintit de o fază din filmele cu Van Damme și i-am tras un cap în gură de nu s-a mai adunat. Toată lumea a râs, eu eram eroul zilei și așa a început să-mi crească ego-ul și încrederea. De la timidul persecutat ani de-a rândul, am ajuns în extrema celui care provoacă pe alții la bătaie. Într-o zi, văd un tip care se plimbă pe stradă și îl întreb respectuos: ”Ciao! Vrei să ne batem?” la care el ”Ok. Dar nu acum. Hai luni în pauza mare”. Era vineri. Peste weekend eu uitasem deja de întâlnirea din pauza mare. Vine o fată disperată la mine și-mi spune: ”Adi! Vin vreo 10 să te bată! Ascunde-te! Bagă-te sub catedră”. Marele curajos, eroul clasei, Adrian Stepan, s-a ascuns sub catedră și a așteptat până a trecut furtuna. Am scăpat atunci dar evident nu am scăpat în săptămânile care au urmat – de fiecare dată când mă vedea respectivul prin școală, îmi luam câte o palmă peste cap. Am învățat… multe 🙂

Sper că ți-au plăcut povestioarele astea pentru că mie mi-a făcut plăcere să-mi amintesc și să râd 🙂 Dacă vrei îmi poți lăsa un comentariu. Abia aștept să citesc părerea ta 🙂

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici