alerg-stepan-adrian

Nu demult am împlinit 1000 de km de când am început să alerg. I-am făcut în 14 luni.

Am alergat prin toate condițiile atmosferice: caniculă, ploaie cu tunete și fulgere, viscol de zăpadă și temperaturi de la -15 grade Celsius la vreo 40. Destul de divers dacă e să mă întrebi. Ce am obținut/învățat?

1. Am slăbit de la 92 de kg la 77kg

Chiar dacă scăderea a fost lentă (din cauza nutriției dezordonate), alergarea mi-a fortificat mușchii și fiecare oră de arderi, consuma puțin câte puțin din aparent infinitele resurse de grăsime. Am simțit foarte des efectul de platou, acela în care parcă stai pe loc și nu simți niciun progres. Secretul stă în perseverență care bate orice. Chiar și grăsimea! 🙂

2. Am exagerat și mi-am luxat genunchiul drept

Am avut o perioadă în care alergam zilnic 13 km și după câteva luni am început să resimt uzura articulațiilor. Abia ulterior am aflat că atunci când alergi mult, consumi din resurse și aplici o oarecare uzură corpului, care poate fi remediată prin o alimentație bună și câțiva suplimenți (astăzi iau glucozamină când fac eforturi mai mari).

3. M-am disciplinat enorm de mult!

Să lupți contra emoțiilor care-ți spun să stai calm, să nu te stresezi prea mult, să stai la căldurică iarna când afară sunt -15 grade și vara când e caniculă, nu e un lucru ușor. Ceea ce descoperi e că e ceva dincolo de toate emoțiile astea de om BETA, care te îndeamnă spre mediocritate: dincolo de astea e focul olimpic care te așteaptă. Am ieșit să alerg, motivându-mă, nici eu nu mai știu prin ce metode, dar am continuat.

Ceea ce descoperi e că există ceva dincolo de toate emoțiile astea de om BETA, care te îndeamnă spre mediocritate: dincolo de astea e focul olimpic care te așteaptă. Am ieșit să alerg, motivându-mă singur, nici eu nu mai știu prin ce metode, și am continuat oricât de greu părea! Poți citi mai multe în jurnalul meu de antrenament pentru semimaraton.

4. Mi-am învins niște temeri.

Știu. Uneori nu-s normal. Obișnuiam să merg să alerg noaptea, în beznă, într-o zonă bântuită de haite de câini. E interesant cum ți se activează toate simțurile, se ”ascute” văzul pentru noapte și ești atent la toți stimulii mediului, fiind cu ochii în patru mereu.

5. Am ieșit puternic și foarte des din zona de confort

Știai că ieșirea deasă din zona de confort îți fortifică voința? E și ea un fel de mușchi care trebuie antrenat și dacă vrei să-ți duci voința la ”sală”, scoate-te din zona de confort des, fă lucruri constructive pentru viitorul tău, oricât de neplăcut ar fi.

6. Am scris multe aforisme, unele chiar foarte faine!

Când alerg, îmi vin tot felul de gânduri motivaționale – cumva mă încurajez singur să alerg și atunci îmi spun tot felul de chestii. Am construit chiar și niște invocații energizante pe care le folosesc atunci când sunt mega obosit, de ex: ”Acest trup nu va trăda această minte” – mintea vrea să continuie, dar corpul o persecută continuu. Citește lista mea de aforisme.

7. Am învățat că ”greul” alternează cu ”ușorul”

Am constatat că sunt niște etape în alergare pe care trebuie să le depășesc. Fiecare etapă are un număr de km. Am conștientizat etapele și faptul că trebuie doar să trec cu bine peste fiecare. Lecția asta se aplică dincolo de alergare. Mi-a fost mult mai ușor să accept perioadele dificile și să trec cu bine peste ele. Sunt recunoscător pentru lecția asta!

8. Am experimentat tipuri de ”foame” diferite.

Dacă alerg mult, când ajung acasă tind să golesc frigiderul. Mă arunc repede spre orice văd. Am învățat să mai controlez asta. O experiență comică a fost că în ultimii 5 km din primul meu semimaraton, m-am gândit continuu la un grapefruit și la o banană ce le aveam eu pe o masă la mine în cameră. Când am ajuns acasă le-am înfulecat rapid!

Oare așa simt și gravidele când le e foarte poftă pe ceva? Hmm…

O altă formă de foame a fost cea în care m-am trezit disperat să mănânc undeva la 3 dimineața. Am refuzat să mănânc înainte de a mă pune la somn și când m-am trezit, cumva panicat de foame, am băgat efectiv pumnul într-o cutie în care aveam un mix de tot felul de semințe, alune, fructe uscate, și am mâncat ca Adrien Brody în Pianistul.

9. Am descoperit forța masculinității și a energiei masculine în alergare.

Am citit că alergatul, mai ales sprintul, crește nivelul de testosteron în corp. Astfel te simți invincibil și super bine în pielea ta, emanând încredere și curaj. Trebuie să încerci! Rezultatele pozitive se văd rapid inclusiv în relațiile cu femeile! (been there, done that).

Alergarea are puterea de a transforma o oaie bleagă într-un lup.

Pe măsură ce treci tot mai multe teste psihice și fizice, îți vei confirma asta singur! Tot ce trebuie să faci e să-ți iei o pereche de papuci (de preferat una cu talpă cu Gel), și să începi treptat să alergi, comparându-ți performanțele doar cu cele de ieri.Nu ai voie să te compari cu ceilalți pentru că ceilalți e ”alții”, tu ești unic și atât!

Nu ai voie să te compari cu ceilalți pentru că ceilalți e ”alții” iar tu ești unic și atât!

Gata pentru azi! Tălpi încinse îți doresc!

P.S. Mâine (6 iunie 2015) alerg încă un semimaraton la Arad! Abia aștept! Ține-mi pumnii și lasă-mi un comentariu de încurajare! Mulțumesc!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici