multumesc-recunostinta

Am urcat acum câteva săptămâni la cetatea din Șoimoș într-un antrenament pentru semimaraton. Era trecut de ora 20:00 și soarele deja apunea.

Am avut parte de un cer roșiatic perfect, pictat de soarele ce se-ascundea cu pași repezi, parcă obosit, după dealurile Lipovei, sub orizontul trasat cu pomi înfloriți și verdeață.

În acel moment m-am gândit la felul în care îmi exprim eu recunoștința pentru tot ceea ce am. În primul rând mă întrebam dacă mi-o exprim în vreun fel pentru că în primă fază nu am putut spune asta, mai ales că nu sunt genul care să se roage zilnic, verbalizând mulțumirea pentru ceea ce are.

Mă gândeam oare cât de obosit o fi Dumnezeu, să asculte atâtea rugăciuni de la toți oamenii care mereu cer, cer, cer…

În urmă cu vreo 7 ani am participat la un pelerinaj catolic și am parcurs traseul Timișoara-Lipova pe jos, aproximativ 60km, în vreo 15 ore de mers. A fost extrem de epuizant și chiar transformațional.

Am auzit atunci o chestie interesantă care mi-a rămas în minte:

Doamne, fiecare pas pe care-l facem e o rugăciune.

Foarte interesant. Adevărul e că fiecare pas era un chin. Tălpile erau toate pline de răni și foarte umflate.

Am făcut paralela asta la pelerinajul catolic ca să scot în evidență un principiu în care cred și pe care-l consider primordial.

Așadar, cum mulțumim pentru ceea ce avem?

Foarte simplu. Folosind tot ceea ce am primit! Folosind talentele noastre, îngrijind corpul nostru etc.

Asta înseamnă să folosești și să îți dezvolți talentele, să ai grijă de corpul tăi – ”muncindu-l”, nu doar băgând hrană de calitate în el, să te pui în folosul celorlalți investind în ei ceea ce ești.

Aparent poate sună utopic.

Am un prieten care și-a pierdut ambele picioare din cauza diabetului și care a suferit enorm de mult. Am fost alături de el, făcând tot posibilul să-l ajut. Îmi amintesc cum mă suna și uneori urla de durere la telefon. Îmi amintesc cum plângea și efectiv nu știam cum să-l mai încurajez.

După ce și-a pierdut picioarele, văzându-mi pozele de la diverse competiții de alergare mi-a spus: ”Ce nu aș da să mai pot alerga și eu…”

Atunci i-am spus ”Te port în gând când alerg. Mă gândesc cât de mult ai vrea și tu să poți alerga. Acum nu pot decât să fiu recunoscător pentru că am picioare, deci alerg!

Aceeași regulă se aplică în toate celelalte aspecte ale vieții, în mod special la abilitățile și talentele care au fost ”investite” în noi. Există și o pildă cu un om bogat care avea 3 slugi.

Există și o pildă cu un om bogat care avea 3 slugi. La una i-a dat 5 talanți, la alta 2 talanți și la ultima un talant.

Primele două slugi au făcut ce au făcut și au dublat talanții. Ultima slugă, de frică, a ascuns talantul în pământ. Pe primele două le-a felicitat. Când a aflat stăpânul că cea de-a 3-a nu a făcut nimic cu talantul, s-a enervat și a zis:

”Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncați-o în intunericul cel mai din afară.”

Mi se pare un exemplu foarte bun de oameni care și-au folosit talentul, au muncit și au fost apreciați pentru munca lor. Cea mai bună formă de a mulțumi pentru tot ce ai este să folosești ce ai în folosul tău și al celor din jur.

Doar așa cred că un om poate atinge prosperitatea.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici