Acum vreo 5 ani ne-am strâns câțiva prieteni la casa unuia dintre noi. De fapt la cel mai bogat dintre noi. Lucram la ceva împreună și la un moment dat au început să se încingă spiritele. Au început să se arunce reproșuri, tipul cel bogat fiind acuzat că e printre altele un arogant, care nu ratează niciun moment ca să arate cât e de bune, de deștept și de bogat. Nu că nu ar fi fost adevărat.

Îmi amintesc că am fost chiar eu cel care a încercat să-i dea peste nas cu faptul că se laudă cam mult cu sutele de milioane (lei vechi) pe care le face lunar, în timp ce noi ceilalți nici nu visam la așa sume. La un moment dat mi-a spus așa:

Dacă ești incapabil să faci câți bani fac eu, probabil că ești prost. Dacă ești sărac, probabil că ești prost!

La momentul acela l-am condamnat pentru ce a spus, cu toate că intuiția îmi spunea că e ceva adevăr în spatele vorbelor lui care mă dureau, ce-i drept, la acea vreme.

Mi-am adus aminte de faza aceea astăzi când am văzut un interviu cu Kevin O’Leary în care acesta apăra capitalismul și drepturile oamenilor bogați, el fiind miliardar, în timp ce tipa care îl intervieva aproape că se isteriza susținând nu știu ce lege de impozitare suplimentară a bogaților.

Cea mai controversată fază a interviului e aceea când tipa îi spune următoarea statistică lui O’Leary:

85 dintre cei mai bogați oameni de pe planetă au împreună la fel de mulți bani ca cei mai săraci 3,5 miliarde de oameni.

Kevin O’Leary a răspuns relaxat că i se pare excelentă chestia asta, că nu e nimic rău cu toate că asta insinua tipa.

Faptul că unii oameni câștigă milioane sau miliarde de dolari dă șansă în capitalism oricui ca să folosească asta drept exemplu și să se motiveze, ca să ajungă și el la acel nivel dacă vrea.

Aparent, probabil că oricine are tendința de a nu fi de acord cu ce a spus Kevin. Eu zic că e ok, chiar super ok și asta!

Ca să mă întorc la ce a spus acel prieten al meu în urmă cu 5 ani, cred astăzi că a avut dreptate în sensul larg și brut al expresiei pe care a folosit-o („dacă ești sărac, ești prost”).

Știi de ce sunt de acord cu asta?

Pentru că cel puțin eu personal nu cunosc un om harnic care să fie sărac. Nu cunosc un om harnic care să fie și prost și sărac.

În schimb cunosc mulți oameni puturoși și săraci.

Când spui cuiva că e prost nu înseamnă că îi spui că e retardat mintal, că are o genă acolo care îl împiedică să judece corect și în esență îi iei la mișto handicapul, batjocorindu-l, sau mai grav că îți bați joc de handicapații mintal din toată lumea.

NU! Spui unuia că e prost atunci când deși are șansa, o ratează pentru că e puturos, comod, figurant, face pe atotștiutorul etc.

Am spus că sunt de acord în sensul larg al expresiei pentru că a fi prost poate fi uneori corelat cu lipsa de educație și acolo e mult mai mare discuția, mult mai sensibilă.

Sunt o mulțime de oameni săraci în lumea asta pentru că nu au avut acces la educație și, de ce nu, la capitalism!

Neșansa de a nu avea acces la educație (vizualizând aici în special țări din Africa și Asia) și de a trăi fiind privat de asta, e ca o condamnare la moarte pentru că sărăcia duce la moarte – nu ai bani, nu trăiești – mai ales în țări în care orice mușcătură de țânțar poate veni cu malarie sau alte boli crâncene, iar oamenii câștigă câțiva dolari și o plasă de țânțari e cât jumătate din salariu (am citit acum ceva timp un articol pe tema asta).

Astăzi, în România lui 2015, aproape 2016, cred că accesul la o educație superioară, suplimentară și necesară (mai ales la orașe) este la fel de accesibilă ca și apa de la robinet. E adevărat că unele sate nu au apă, canalizare sau alte servicii pe care orășenii le consideră esențiale, dar cu toate astea, de cele mai multe ori, accesul la informația de care vorbeam mai sus e mai mare decât chiar accesul la aceste „servicii esențiale”.

De ce spun asta?

Pentru că mai toată lumea are un computer, un telefon (chiar am scris un articol despre cum își cumpără unii telefon), un contract de internet și un cont de Facebook. La mine în casă toată lumea are cont de Facebook. Toți au dispozitive de pe care își pot urmări individual, fără să-i deranjeze pe ceilalți, propriul cont de Facebook, implicit să fie la curent cu activitatea prietenilor care postează doar chestii educative, împărtășind zilnic câte o informație nouă din universul cunoașterii…

Dacă cuiva îi vine să râdă, mie sigur nu-mi vine.

Să te preocupe emisiuni de mondenități și să urmărești ore în șir ce au făcut alții, trăind din punctul meu de vedere într-o bârfă continuă, nu te ajută cu nimic! Chiar din contră!

Nu asta e tema articolului, dar totuși spune-mi cu ce naiba te ajută să știi că Lenuța, colega din gimnaziu a rămas din nou gravidă, că Dorel și-a băut cafeaua în Starbucks cu mai 3 prieteni sau că Florica și-a făcut niște ceafă de porc și s-a pus să se uite la neveste disperate?!

E una să urmărești prieteni care te inspiră postând de exemplu imagini dintr-un concediu fabulos, deschizându-ți și ție orizonturile, plantând o sămânță, o dorință de a face mai mult ca să ajungi să îți permiți și tu un astfel de concediu, și alta e să pierzi timpul consumând informații care să îți țină mintea ocupată!

Dacă ai avut răbdare să citești cele peste 900 de cuvinte până aici, clar nu ești unul dintre aceștia, sau dacă chiar ești, ești pe cale să evadezi din lumea aceea – bravo ție!

Ca să revin, te întreb ce s-ar întâmpla dacă acest consum excesiv de bârfă ar fi înlocuite cu o carte educativă, cu un documentar educativ, cu un curs educativ?

Nu ar fi o lume mai bună, mai lipsită de invidie că celălalt are și eu nu am?!

Nu am fi noi schimbarea pe care chiar vrem să o vedem în lume sau în familia noastră?!

Nu am fi în cele din urmă de acord cu Kevin când spune că acesta capitalism dă șansa tuturor să acumuleze avere și să se bucure de un stil de viață de top, în care banii să nu mai fie o grijă ci o normalitate?

Nu ai vrea să ai o viață în care atunci când deschizi portofelul să nu te uiți cu frică sau groază pentru că bate vântul?

Nu ai vrea o viață în care să îți poți permite orice fără ca să mai trebuiască să te uiți în portofel sau în cont?

Nu ai vrea o viață în care să spui cum a spus Warren Buffett, că la un moment dat e o problemă cum să cheltui banii nu cum să-i faci? (în sensul bun al expresiei)

Faza e că toată lumea își dorește chestiile astea. Toată lumea vrea mai mult însă nu toți vor să plătească prețul. Când nu sunt capabili să cumpere visul ăsta măreț de prosperitate, aleg să cumpere mediocritate și invidie față de cei care chiar pun osul la treabă!

Nu fii unul dintre acei oameni!

Ce am scris aici s-a născut din dorință și durere. Am trăit suficient de mult ca un om mediocru și am decis să nu mai fac asta. E o alegere pe care o fac mereu când sacrific o plăcere de moment pentru fericirea pe termen lung. Iar a fi sărac nu ajută la starea ta de fericire!

A spus-o bine Robert Kiyosaki:

Nu e nimic nobil în a fi sărac! Sărăcia nu arată bine la mine pe față!

Gândește. Decide. Acționează!

Sper că articolul te-a inspirat și e numai bun pentru final de an.

Dacă te-a inspirat, distribuie-l și lasă-mi un comentariu.

Dacă te-a enervat, distribuie-l și lasă-mi un comentariu.

Dacă te-a enervat și simți nevoia să înjuri, e un semn bun – înjură cât ai nevoie, dar nu-mi lăsa comentariu. E un punct de cotitură în viața ta, de alegere între Măruță și o carte educativă!

Succes în toate!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici