Gheorghe era un strungar de 55 de ani care a muncit 35 de ani la o întreprindere din Timișoara. A fost mereu un om cinstit, harnic, care își vedea de treaba lui. Niciodată nu a deranjat pe nimeni și niciodată nu întârziat la serviciu. Era un om conștiincios.

Imediat după Revoluția din 89, întreprinderea s-a desființat și a lăsat pe drumuri o mulțime de oameni printre care și Gheorghe, care nu avea pe nimeni și nimic înafară de meseria sa și apartamentul său care l-a cumpărat cu multă trudă de la stat.

A căutat să se angajeze în alte părți dar nimeni nu angaja. Nu avea nici vârsta de pensionare. Banii ce-i drămuia cu grijă se împuținau pe zi ce trece.

În fiecare dimineață la 6 fără 5, era prezent la ușa brutăriei din Piața 700 ca să cumpere pâine. Nu cumpăra decât o franzelă mică. După ce o cumpăra, lua franzela, o băga în buzunar și pleca spre casă.

Pe banca din fața blocului său stătea mereu un cerșetor amărât care niciodată nu zicea nimic. Ori era mut, ori era nebun. Când îl vedea pe Gheorghe că vine, ochii parcă i se luminau. Gheorghe scotea franzele, rupea un colț și i-l dădea. Cerșetorul nu a schițat niciodată un zâmbet, dar sigur se bucura de colțul de franzelă caldă pe care îl primea zilnic.

În scurt timp, Gheorghe a ajuns să nu mai aibă nici ce mânca. Toate economiile i s-au dus. Risca să devină la rândul lui un cerșetor pentru că nu mai avea nici cu ce plăti întreținerea, lumina și căldura. Iarna, dormea îmbrăcat cu cea mai groasă haină și își mutase patul lângă un perete călduț, ce-l separa de vecinul care avea căldură din plin.

Rezista tot mai greu. Nu avea cui să se mai împrumute și situația lui devenise dramatică.

Într-o dimineață pe la ora 5, nemaiputând să doarmă de foame și frig, plecase spre 700, la brutărie. Brutarii aveau geamurile deschise ca să se aerisească încăperea unde se răceau pâinile. A dat Gheorghe vreo 2 ture în jurul brutăriei, gândindu-se la pâinea caldă care mirosea atât de bine, dar în zadar.

Nu avea bani. Nu avea ce să facă.

După ce a mai dat o tură în jurul brutăriei, a zărit un raft aproape de geam pe care erau două pâini. Tentația era foarte mare. Foamea îi rodea stomacul și știa că în felul ăsta nu avea să o mai ducă mult. S-a apropiat de geam, a băgat mâna și a luat o pâine pe care a ascuns-o repede sub haină. A plecat repede spre casă, băgând mâna sub haină și rupând câte o bucată de coajă. Înfuleca pe nerăsuflate. Când a ajuns în fața blocului, a rupt o bucată mai mare și i-a dat-o cerșetorului.

A doua zi, iar s-a dus dimineața la brutăria din 700 și iarăși a luat o pâine. A ținut-o tot așa 5 săptămâni, timp în care și-a căutat disperat un serviciu.

Era deja ajunul Crăciunului, anul 1990. Era primul Crăciun în care nu avea ce pune pe masă. A mers iarăși la brutăria din 700. De data asta, pe raft era așezat și un cozonac pe lângă pâine. Plin de remușcări, a pus mâna și pe cozonac și pe o pâine și a plecat spre casă alergând. Îi părea foarte rău de ceea ce făcea dar nu avea încotro. Ori murea de foame, ori fura.

După încă 2 săptămâni, trecuseră și sărbătorile iar anul era 1991. Într-o zi de luni, Gheorghe a plecat ca de obicei să caute de lucru.

Plimbându-se a zărit o coadă lungă de oameni agitați așteptând la porțile unei fabrici. A întrebat ce se întâmpla acolo și cineva i-a spus că un străin își deschide o fabrică iar oamenii erau acolo ca să prindă un loc de muncă.

S-a pus și Gheorghe la coadă să aștepte. Oamenii cum intrau, așa și ieșeau, doar că mai nervoși, unii înjurând și urlând. A ajuns și Gheorghe în biroul de la angajări. După jumătatea de oră de așteptat fusese poftit înăuntru unde-l aștepta o femeie nervoasă, încruntată, cu niște ochelari cu lentile groase ce l-a întrebat ”Cum te cheamă și ce știi să faci?”. Gheorghe i-a spus numele, că e strungar de meserie și că a lucrat 35 de ani pe strung până a fost dat afară după Revoluție.

Femeia, scoate niște hârtii, le tot studiază o vreme, le tot amestecă oftând nervos și în cele din urmă face un ”x” în dreptul unui rând zicând ”Ieși afară, la stânga și mergi până dai de o ușă verde”.

Gheorghe a ieșit mulțumind și a căutat ușa verde. Bate la ușă și intră. Găsește o sală imensă cu strunguri noi. Un bărbat îl întâmpină și Gheorghe îi spune că a fost trimis de la birouri. L-au pus la un strung i-au dat de lucru ceva. Gheorghe termină rapid și i se spune să vină mâine la ora 6 ca să înceapă lucrul.

A fost cea mai frumoasă veste pe care a primit-o în ultimul timp. Soarele începea să răsară pe strada lui Gheorghe. A fost angajat și se descurca cel mai bine dintre toți muncitorii fabricii.

După o lună de muncă, a primit salariul și s-a decis să meargă la brutărie ca să plătească pâinile pe care le-a furat.

Ajuns acolo, intră umil pe ușă, întreabă de patronul brutăriei și spune că trebuie să vorbească cu el. Apare patronul care îl invită pe Gheorghe în biroul său.

Gheorghe pleacă capul rușinat și îi spune ”Am furat pâine timp de câteva luni din brutăria dumneavoastră. Am venit să le plătesc. Iertați-mă dar nu aveam ce face. Era să mor de foame. Astăzi am un loc de muncă și am venit să îmi repar greșeala”, după care îi întinde banii.

Patronul surâde și îi spune ”Nu îmi datorezi nimic. Știu cine ești și ce ai făcut. Te-am văzut cum dădeai târcoale în jurul brutăriei și eu am fost cel care ți-a pus pâinile lângă geam ca să le poți lua. Oricui i se poate întâmpla să ajungă la pământ și să nu mai aibă nimic. Te-am urmărit. Am văzut cum împărțeai din pâinea ta cu cerșetorul care nu avea nimic. Păstrează-ți banii și reconstruiește-ți viața. Mie nu îmi datorezi nimic.”

Gheorghe a izbucnit în lacrimi și i-a mulțumit patronului pentru generozitatea lui. I-a spus că așa om bun nu i-a fost dat să vadă până atunci și a plecat, zâmbind și cu speranță pentru viitor.

Aceasta e povestea lui Gheorghe, strungarul. E ficțiune dar sper că ți-a plăcut la fel de mult cum mi-a plăcut mie să o scriu. Sper că ai învățat ceva din ea și dacă ai un gând pe care vrei să mi-l transmiți, te invit să o faci printr-un comentariu. Mulțumesc că ai citit povestea și îți doresc toate cele bune!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici