În ideea că și alții vor fi inspirați de un articol în care vorbesc din prisma unui om relativ sedentar de aproape 90 de kg care vrea să alerge un semimaraton în 6 luni, voi ține acest jurnal de antrenament în care voi scrie regulat ce experimentez, ce senzații am, ce greșeli am făcut,ce lucruri bune am făcut etc. în perioada antrenamentelor. Sper să motiveze pe cât mai mulți la alergare. Pentru mine e o provocare și în același timp o multiplă investiție în mine!

jurnal de antrenament semimaraton

25 aprilie 2015:

Azi am alergat primul meu semimaraton oficial! Am alegat 21km finalizând pe locul 34 din 127 în 1h și 53m. Sunt foarte mândru și fericit în același timp de realizarea asta. Urmează obiective și mai ambițioase.

9 aprilie 2015:

Azi am alergat cel de-al 2-lea semimaraton din viața mea, mai exact 21.48 KM. Spre deosebire de ultimul semimaraton pe care l-am alergat în 1h și 56m, astăzi m-am întins până la 2h. Am luptat cu un vânt ce-mi bătea puternic din față dar și cu dorința obsesivă din ultima jumătate de oră de alergat, de a ajunge cât mai repede acasă pentru a mânca bananele, grapefruit-ul și batonul proteic la care mă gândeam obsesiv. A fost interesant. Am făcut 20.838 de pași în cursa de azi (măsurați cu un pedometru digital – împrumutat pe neștiute de la soră-mea). Azi a fost ce-a de-a 3-a zi de alergare din Campania Alerg în Pas cu Paul, unde am adunat 48 KM. A fost greu azi dar a fost frumos. Mulțumesc lui Dumnezeu că mă țin genunchii și restul balamalelor.

5 aprilie 2015:

Wow. Nu pot să cred cât timp a trecut de când nu am mai scris. Am fost plecat în concediu vreo 2 săptămâni iar după asta m-am ales cu o răceală care nu mi-a mai permis să mă antrenez. În orice caz, am revenit astăzi cu primul meu semimaraton neoficial alergat. Impresiile le-am scris în articolul cu pricina, disponibil la link-ul de mai sus. Aproape 2 luni au rămas până la semimaratonul oficial așa că trag tare!

8 martie 2015:

De ziua femeii am avut 20.8 KM de executat. Zis și făcut. Azi am plecat ceva mai devreme și am prins răsăritul. A fost minunat deși înainte să-și facă apariția soarele, temperatura era undeva spre 0 grade. A fost cea mai lungă cursă pe care am alergat-o și am folosit o tehnică interesantă de păcălire a creierului. Știu deja că după ce parcurg jumătate din distanță creierul meu începe ușor să intre în starea de confort de acasă. Ca să-l păcălesc am început să număr turele de la 1 începând, din nou, imediat ce am făcut 10. A funcționat. Când simt că mă lasă puterile, mă gândesc la tine. Știu că îmi urmărești postările și vreau să te inspir cât mai mult. Vreau să îmi depășesc toate barierele fizice și psihice ca să îți demonstrez că dacă un om fără abilități fizice deosebite poate, atunci și tu poți. Deja, un semimaraton nu mai e așa mult. Știu că la vară va fi greu dar accept greutatea ce va veni pentru că știu că mă va transforma. Per aspera ad astra.

22 februarie 2015:

Prima zi la alergat în tricou pe anul ăsta. Baie de soare, vânt și voie bună. Acum când scriu, iarăși am zâmbetul specific ”endorfinelor de cursă lungă”. Am doborât din nou recordul personal. Astăzi am alergat 19.2 km în 107 minute (1km în 5.57 minute). Mulțumesc lui Dumnezeu că mă țin genunchii și că am înțelepciunea și perseverența de a-mi urma visul de anul acesta, acela de a alerga un semimaraton. Mai am mult de lucrat dar totul este posibil dacă crezi și lucrezi la asta.

15 februarie 2015:

Vremea caldă azi: 10 grade și un soare cu cer albastru. Un deliciu pentru cei care vor să transpire. Am avut de alergat doar 8 KM și am atins 700 de KM alergați în mai puțin de un an. Sunt mândru de chestia asta! Deasemenea, sunt recunoscător pentru privilegiul de a mă întâlni cu unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei, care se antrenează și el pentru semimaraton și care astăzi a alergat 17.6 conform programului de antrenament pentru semimaraton. Poate cea mai mare bucurie a mea este să inspir oamenii, să le las un gând sau o idee bună care să le schimbe viața. Nu e ușor să fii un model pentru ceilalți. E nevoie de multă muncă, mai ales în ceea ce privește alergatul (citește mai jos experiențele mele). Viața e frumoasă și trebuie trăită din plin. Servește cât mai mulți oameni, inspiră cât mai multe minți.

8 februarie 2015:

A nins în draci astăzi. Am avut de alergat 17.6 km. Am alergat doar 17 pentru că, azi eram 100% sigur că trebuie să alerg 13 ture de dig. Să fie învățătură de minte. A fost o experiență deosebită. Când alergam înspre vest mă umpleam de zăpadă din cap până în picioare. E provocator pentru că nu poți alerga decât cu ochii întredeschiși pentru că zăpada e tăioasă rău. Experiența de azi m-a făcut să mai scot o maximă: Fie îmblânzești tu vremea, fie ea pe tine. Ca să îmblânzești vremea trebuie să îți controlezi mintea. Eu de regulă nu mă rog decât atunci când simt. În fața curselor lungi și dificile îmi spui ”Doamne, fiecare pas să fie o rugăciune” și alerg. Am văzut copii jucându-se în zăpadă, făcând îngerași, alergând entuziasmați și fără griji prin zăpadă. Minunat! Deschide ochii și observă toate lucrurile mici care dau farmec lumii. E deosebită!

1 februarie 2015:

Azi am avut de alergat doar 8km, conform programului de antrenament așa că, am decis să mai schimb ruta. Am dat o tură până la Cetatea Lipovei. Pe drum m-am tot gândit la felul în care trăim majoritatea dintre noi: nu avem grijă la dietă, kg se acumulează, nu facem spor, ne îmbolnăvim și așa mai departe. Concluzia mea e că noi suntem punctul de plecare din viața copiilor noștri. Ei vor pleca exact din punctul în care suntem noi. Atunci m-am întrebat dacă sunt pe drumul cel bun, dacă sunt un exemplu bun pentru viitorii mei copii. Chiar dacă mai am drum lung de parcurs ca să ajung să funcționez optim, cred că sunt pe drumul cel bun, mai ales în legătură cu sportul. Vreau ca și copiii mei să alerge ori să practice un sport și să ducă o viață sănătoasă. Voi face tot posibilul să le fiu cel mai bun exemplu. Am uitat să vă spun: în timp ce alergam, am trecut pe lângă un bețiv care s-a oprit, s-a uitat la mine și a început să-și facă cruci hahaha. Vă las cu o mostră din panorama Lipovei, văzută de sus de la Cetate.

stepan adrian alergare cetatea lipovei

25 ianuarie 2015:

Astăzi am atins un nou record personal: 17km. A fost o zi ploiasă, mohorâtă, numai bine de stat și dormit. Concluzia mea: o zi perfectă pentru alergat. Azi am avut în cap 2 chestii în timp ce alergam: dacă vreau să am ceea ce are restul lumii, trebuie să fac ce face restul lumii, deci nu faci ce face restul lumii. O altă chestie este că dacă nu vrei să mori spiritual/trupește trebuie să depășești toate barierele tale mentale. Una câte una, doborâte, te vor elibera. Azi am băgat câte un cubuleț de glucoză la fiecare 20-30 de minute și am învățat diferența. Nivelul energetic în alergare este constant și crește anduranța. Puteam să mai alerg 4 km ușor, ca să alerg primul semimaraton din viața mea dar am preferat să respect programul de antrenament. Asta înseamnă disciplină. Sunt pe calea cea bună!

22 ianuarie 2015:

Frica nu te ține în viață, cu toate că mulți susțin exact contrariul. Frica este doar un indicativ al slăbiciunilor noastre. Rațiunea ne ține în viață. Frica în mintea noastră nu reprezintă decât niște onomatopee în limbaj uman. Ar trebui să fim recunoscători pentru fricile noastre dar să le dominăm rațional. Și când mă gândesc că toată discuția asta a pornit de la haita de câini absentă astăzi, ce are în fișa postului ”să fugărim toți oamenii care se plimbă pe dig”… azi am alergat din nou cu greutatea de 2.5kg pe care am de gând să o cresc progresiv. Alergatul devine tot mai interesant.

20 ianuarie 2015:

Azi mi-am propus ceva mai greu și am de gând să o continui în felul acesta în antrenamentele din timpul săptămânii (cele de 30 de minute). Am plecat la alergat cu 2 greutăți care în total aveau puțin peste 5kg, aproximativ 2.5kg în fiecare mână. Am cam forțat pentru că a trebuit să renunț la una dintre ele. Când alergi, cele 2.5kg apasă mult mai mult și mâinile au nevoie de odihnă. Am tot permutat greutatea de pe o mână pe alta. Efortul a meritat pentru că am avut o satisfacție mai mare. Mentalitatea pe care mi-o formez este aceea de a mă supune la cât mai mari dureri și eforturi fizice pentru că doar așa progresez. În aceeași măsură, cred că durerea fizică purifică mintea și o disciplinează. O să continui așa și în timp o să caut soluții ca să iau pe mine chiar și 10kg în greutăți.

18 ianuarie 2015:

Am revenit dintr-o vacanță la Roma unde nu am putut (vrut) alerga dar am umblat destul de mult. Mă încumet să bifez ca efectuate cele 2 zile de alergat din timpul săptămânii și să alerg astăzi cei 6.4 KM cât am în program. Azi a plouat. Vremea a fost ceva mai caldă. În timp ce alergam mă gândeam la faptul că fiecare dintre noi ne putem modifica și schimba direcția vieții oricând. Asta dacă ajungem să conștientizăm că orice e posibil și că doar de noi depinde schimbarea. Eram alt om anul trecut pe vremea asta. M-am întâlnit cu un amic care alerga și el. I-am propus să participe și el la semimaraton așa că sper să fim cel puțin 3 din Lipova care au acceptat provocarea asta. Abia aștept!

11 ianuarie 2015:

Zăpada începe să se dezghețe și tot digul pe care alerg e plin de bălți, gheață și zăpadă. Cea mai faină senzație e când îți iei în papuci o porție de apă rece. Trebuie să recunosc că e interesant să alergi o oră și ceva cu picioarele ude. Azi e sfârșitul celei de-a 3-a săptămâni de antrenament și alergarea de azi s-a întins pe 14.7 KM. Timp de vreo 4 ture am fost alergat de veșnicele potăi care vămuiesc capătul digului. Mă așteptau liniștite să trec iar după ce treceam se luau după mine în coruri diavolicești de lătrături disperate. A fost o zi deosebită. Pe bune! La final mi-am simțit genunchii ușor umflați dar per total m-am simțit plin de energie și viață. Trebuie să încerci și tu să alergi iarna. E deosebit.

8 ianuarie 2015:

În ultima lună am renunțat destul de mult la carbohidrați (pâine și alte cele din făină albă mai ales) pentru că îmi doresc să mai scap de câteva kg. Mă va ajuta asta în alergat. Nu mai zic de zahăr. Sucuri nu mai beau de mult timp. Plănuiesc să iau greutăți la mine când plec la alergat. În orice caz, ceva carbohidrați cu 2 ore înainte de o alergare serioasă, ajută. Dă un plus de energie și rezistență. Hidratarea nu o ignor deasemenea. Cam 1.5l de apă/ceai consum în fiecare zi. Am descoperit diferența dintre o hidratare corectă și una incorectă. Trebuie să bei apă chiar dacă nu ți-e sete. Forțat! Altfel, mai nou consum dimineața pe stomacul gol, lăptișor de matcă, o lingură mare de polen, 1 gram de spirulină, supliment de fier cu B2 și B12 dar și ulei de in. Ultimele două nu au prea mare legătură cu alergatul dar ajută și ele mai ales că eu sunt vegetarian de vreo 3 ani. Azi am alergat încă 5.8 KM, în cele 30 de minute de antrenament. Duminică am vreo 14 și ceva de alergat. Abia aștept! Încet, încet, dobor toate barierele fizice și mentale, iar în 11 săptămâni voi fi pregătit pentru semimaraton.

6 ianuarie 2015:

Astăzi, iarăși m-a prins noaptea fără să alerg. Nu contează! Nici frigul, nici lipsa luminii nu contează. Plec să alerg spre digul din Lipova. Ajung la el și îl urc. În stânga e lumină venind dinspre centrul orașului iar în dreapta, o beznă totală. Înspre dreapta, în timpul zilei, mai mereu dau peste o trupă de patrupede ce mă mârâie. Pentru că e beznă și e posibil să dau peste niște javre flămânde prefer să… continui totuși. Aici e o lecție importantă în dezvoltarea personală pe care nu prea am aplicat-o până acum: ”fă lucrurile de care ți-e cel mai frică”. Am ales, însă, foarte bine pentru că în mai puțin de 5 minute am avut parte de un peisaj superb, rupt parcă din picturile lui Grigorescu: o lună mare, portocalie, reflectându-se în râul Mureș. Superb. O altă lecție e că ”lucrurile extraordinare sunt rezervate doar celor ce le caută și celor ce luptă pentru ele”. Sunt încrezător și vă mărturisesc ceva cu toată responsabilitatea și deschiderea. O bună parte din motivația mea sunteți voi, cei care mă citiți. Ideea că v-aș putea impulsiona, inspira, motiva sau influența în bine, în orice fel, mă face să vreau mai mult să alerg și să trec prin experiențe deosebite pe care să vi le împărtășesc. Va fi un an deosebit! Un an al creșterii și al schimbărilor! Eu îmi doresc schimbări constructive care să ducă spre progres continuu. Îți doresc multă inspirație și să începi schimbarea de care ai nevoie! Mulțumesc că mă citești!

4 ianuarie 2015:

Azi a nins. Drumurile sunt acoperite de o mocirlă de noroi și zăpadă. Digul pe care alerg e acoperit de o pătură moale de zăpadă care îngreunează alergarea dar asta mă bucură. Îmi plac provocările. Simt cum mă transformă. Alergarea e forma mea de meditație. E procesul prin care pot petrece jumătate de oră sau o oră, deconectat de la tot. E acel proces în care învăț să negociez cu mine însumi ca să mă întăresc fizic și psihic, ca să continui și să termin cursa. Alergarea e modul prin care pot să fiu și antrenor dar și atlet în același timp. Alergarea mă eliberează de stres, de balastul nociv de gânduri care se adună din când în când. Alergarea e un fel de duș pentru minte.

1 ianuarie 2015:

După o noapte nebună de petrecere, botezată cu o carafă de vin plină de calorii ce se cer arse, mă îmbrac din nou în echipamentul de alergat și bag de seamă că de fiecare dată când o fac mă simt ca și cum m-aș pregăti pentru o luptă interioară, un război ce îl port cu mine însumi pentru a mă forța să devin mai bun. Ca început de 2015, nu vreau să urez nimic. Vreau doar să fac. Urările le găsesc iluzorii. Vreau să alerg și prin greutatea fizică a a sportului să învăț de fiecare dată o lecție nouă și să trăiesc un nou episod în dezvoltarea mea. Mă simt ca un soldat ce pleacă să-și cucerească pas cu pas propriul război, propriul munte.

30 decembrie 2014:

Ora 5 jumate. E aproape întuneric afară. O nouă zi de antrenament pentru semimaratonul din iunie de la Arad. M-a sunat un prieten care a zis că temperatura va scădea la -15 grade. În cameră la mine e cald și bine. Mai bag un lemn pe foc ca să țină până dimineață. Tentația de a rămâne în cameră începe să mă seducă să rămân la căldură, în confort. Mă gândesc la medalia pe care o s-o am la gât în iunie și deodată toate gândurile lașe o iau la fugă! Mă încalț și plec la alergat! Nu există vreme rea ci doar oameni prea slabi.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici