Pe Livia Beju am cunoscut-o anul trecut. Nu ne-am văzut față în față niciodată dar pot spune cu mâna pe inimă că e un om deosebit și cu o inimă mare. A suferit enorm din cauza bolii dar se ține tare. Speranța nu moare niciodată dar lupta e grea atunci când ești singur.

Vreau să te întreb și să îți răspunzi sincer. Când îți e greu, cât îți e de greu? Cât de mult crezi că viața ta e de rahat? Cât de sărac, mic, sensibil, vulnerabil te simți?

Majoritatea oamenilor obțin prin victimizare în fiecare zi, atenție, înțelegere și ajutor. Totuși, acei oameni care au mai multă nevoie de ajutor sunt singuri și puțini au parte de atenție pentru că toată lumea fuge de cei cu nevoi și se lipește de cei care emană prosperitate.

În același timp, cine îi înțelege cu adevărat pe cei care au nevoie de ajutor? Pe cei bolnavi, vulnerabili, care se târăsc zi de zi, care își storc ultimii stropi de motivație din suflet ca să mai reziste, ca să asiste la miracolul vieții și la toate minunile ce ni le-a dat Dumnezeu, pe ei cine îi ajută?

Unii oameni chiar consideră fiecare zi un cadou de la Dumnezeu și nici nu le trece prin cap să spună că viața lor e de rahat pentru că faptul că respiră și au totuși o bucată de pâine și un acoperiș, e suficient.

Mai putem ignora suferința celor din jur? Mai putem asista la durerea lor fără să facem nimic?

Eu nu. Eu o voi ajuta pe Livia, așa că voi da povestea ei mai departe și voi face o donație. Da! De asta e nevoie. Chiar dacă e evident că sunt niște amărâte de bucăți de hârtie la mijloc, astea decid viața oamenilor. Încurajările sunt bune, dar vorbele pur și simplu nu sunt suficiente. Oricât de puțin ar fi, 10, 50, 100 de lei, fă un mic sacrificiu și oferă. Atunci când dai, de fapt primești. Dumnezeu nu doarme!

Citește-i povestea Liviei și fii și tu alături de ea! Are nevoie! Fă o donație și lasă-i un gând bun. Nici nu știi cât de mult bine vei face!

livia

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici