Astăzi am depășit prima barieră de 100 km alergați în mai puțin de 2 luni de când am început serios și la mai puțin de o lună de când am descoperit că limita mea cea mai mare e cât cred că pot alerga și nu cât pot alerga efectiv.

A fost o provocare excelentă care m-a motivat foarte mult și m-a făcut să realizez că singurele mele limite sunt doar acelea pe care încă nu le-am doborât.

Vreau ca în 2014 să alerg și primul meu semi-maraton dar în mai puțin de 2h și 15m, asta în condițiile în care până azi nu am măsurat timpul deloc. Bravo mie! Începând cu următoarea sesiune o să-l măsor și o să încerc să dobor ambele limite: și cele temporale și cele spațiale (sună pompos dar îmi place).

Pentru un viitor mai bun și o viață lungă, sănătoasă și prosperă!