pizitivism-stepanadrian.ro

De când a pătruns curentul ”a fi pozitiv” și ”The Secret” în România s-a format un fel de propagandă pozitivă ce apără gândirea pozitivă cu… disperare.

Unii devin chiar violenți în procesul de ”apărare” a propriului pozitivism, călcându-și în picioare zen-ul construit din greu, hrănit zilnic cu citate motivaționale.

Aveam de gând să ironizez mai mult acești lupi pozitiviști, îmbrăcați în hăinuțe pufoase de mioare blânde, dar am folosit nemilos tasta backspace ca să scurtez din timpul de așteptare a celor curioși, și din timpul de încărcare cu energie negativă a celor ”prea pozitivi” – evitând astfel apoplexii și atacuri cerebrale inutile.

A fi pozitiv înseamnă a fi capabil să îți menții o atitudine pozitivă care să te scoată din rahat atunci când pășești într-însul.

A fi pozitiv NU înseamnă să închizi ochii la situațiile negative care se petrec în jurul tău, sau mai rău, pe care le trăiești tu. Din contră, înseamnă să lupți ca să schimbi negativul în pozitiv, să produci o schimbare unde e nevoie, mai ales dacă ai capacitatea (și dacă ești cu adevărat un tip pozitivist, vei știi că ai capacitatea sau cel puțin posibilitatea de a face asta).

Imaginează-ți cum ar arăta societatea cu acești ”pozitiviști” care cu prețul propriului zen ar ignora situațiile mai puțin fericite, tragediile celorlalți, neluând parte la luptele sociale/politice, preferând să trăiască în propria bulă unde sunt fericiți și prosperă în liniște?!

Am da de naiba. Asta e clar!

Nu zic că e rău să citești materiale motivaționale, să participi la întâlniri karmice sau cum s-or mai numi, dar rumegă bine ce informații bagi în cap și le transformi în legi de viață pentru că mai devreme sau mai târziu, dacă sunt interpretate greșit, nu duc la nimic bun, chiar din contră.

Atât am avut de spus.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)