Țin minte că atunci când șefa ne chema pe mine și pe cei din departamentul meu la o ședință pentru a ne comunica ceea ce nu funcționează bine la echipă, de multe ori oamenii plecau frustrați și enervați de ceea ce au auzit.

Probabil că ei nu s-au gândit niciodată la ceea ce a spus Robin Sharma prin următoarea frază:

Adevărații lideri au curajul de a purta discuțiile cele mai grele.

Oare șefa, liderul, practic omul acela spune cu ușurință ce are de spus? Oare nu are un scop precis, bine gândit și bine intenționat? Oare a meditat mult și intens pentru a duce informația la formatul potrivit pentru a ți-l transmite?

Sunt convins că marea majoritate a oamenilor văd doar critica și nu apreciază la adevărata valoare liderii ce îi conduc.

Ca lider e foarte ușor să transmiți vești bune dar poate fi extrem de dificil să transmiți veștile rele.

Îmi amintesc de iarna anului 2011, exact înainte de concediul de Crăciun.

Am avut o reuniune în cadrul întregii firme pentru a ni se spune că criza economică a scuturat foarte violent fundația firmei și o mare parte dintre noi cei prezenți la ședință, nu vom mai avea un loc de muncă.

Am putut simți în vocea liderului (șefului de departament) dificultatea pe care o avea când ne transmitea informațiile. Empatiza profund cu noi toți, mai ales cu cei pe care îi anunța că nu vor mai avea un serviciu începând cu luna ianuarie.

Îți dai seama ce dificil a fost să facă anunțul mai ales că se apropia Crăciunul, unii dintre cei ce urmau să plece aveau copii acasă. A fost cel mai dificil moment la care am asistat ca angajat în relația cu liderii din conducerea firmei.

Port un respect profund acelui lider care a avut curajul și forța interioară pentru a face acel anunț și trebuie să recunosc că nu am apreciat cu adevărat acel om decât în momentul în care deja plecasem din firmă și mai mult sau mai puțin lucram pentru a mă transforma și eu la rândul meu într-un lider care trebuie să ia decizii dificile rapid.

Încă o chestie. Probabil că nici nu ne dăm seama de valoarea primilor lideri din viața noastră: părinții. Îmi aduc aminte cât de frustrat eram și eu atunci când eram pedepsit pentru că am băgat petarde în sobă sau pentru că am spart o vază veche moștenită de la bunici.

De cele mai multe ori părinții vor ca noi să învățăm ce este bine și ce nu iar singura metodă prin care se poate face asta este pedeapsa atunci când greșim (dacă copilul este mic, desigur).

Nici părinților noștri nu le era ușor să ne vadă plângând  dar trebuiau să ne pedepsească pentru că era spre binele nostru.

Concluzia este să apreciem mai mult liderii pe care îi avem și chiar dacă nu am pus accentul pe asta, să devenim lideri mai buni și să avem curajul să purtăm discuțiile grele.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)