Am inventat un cuvânt nou ca să economisesc câteva cuvinte în titlu dar acum trebuie să explic celor care nu au priceput deci nu am făcut o afacere bună.

Acest ”obiectifică” reprezintă procesul de devenire a unei persoane într-un obiect de consum ce este cumpărat sau dorit de o masă de persoane, ce-i drept persoane cu un nivel de conștiință foarte scăzut.

Abordez un subiect delicat pe care recunosc că nu îl înțeleg în profunzime dar am niște idei formate ce vreau să le împărtășesc.

Femeia a fost văzută din totdeauna undeva pe o treaptă inferioară bărbatului. Nu vreau să stârnesc polemici, discuții interminabile, nu sunt sexist și cred în drepturi egale chiar dacă nu în egalitatea dintre femeie și bărbat.

Ce vreau să scot în evidență este că există un curent tot mai puternic de contra-emancipare a femeii, prin care i se exploatează sexualitatea în scopuri comerciale și economice. De ce contra-emancipare? Pentru că am senzația că poate s-ar dori cumva să se transmită ideea că femeia deține controlul și puterea (de asta e atât de puternic folosită în scop comercial) chiar dacă este ”obiectificată”.

Făcând abstracție de emisiunile TV în care obligatoriu există femei dezbrăcate care să incite publicul, făcându-l să vrea mai mult ca să revină și la următoarea emisiune, remarc cu tristețe că există o modă extrem de nocivă care educă femeile încă din stadiu pubertății (prin reviste de genul Cool Girl) ca să își valorifice sexualitatea, trupul, abilitatea de a se vinde bărbaților care să le aprecieze pentru felul în care arată și nu pentru ceea ce sunt.

Oameni bun, asta e realitatea. Societatea de consum în care trăim se folosește de vizualul femeii pentru a stimula sexual publicul bărbătesc ca să cumpere și în același timp educă femeia, impunând standarde ale frumuseții fizice, ca să devină un obiect incitant și lipsit de personalitate.

Îmi e silă de manipulările ce au loc la TV, de toate emisiunile gen Capatos sau Dimineața cu Răzvan și Dani unde regăsim modelul femeii ”proastă dar frumoasă”. Îmi e silă și de acei privitori care zăbălesc la TV când văd sâni dezgoliți.

Găsesc extrem de grețos să văd puștoaice fără buletin care se pozează ondulându-și spatele ca să iasă fundul bombat în evidență, ele sperând în inocența sau ”neinocența” lor ca să atragă păreri pozitive, să fie validate și acceptate de cei din jur, să primească like-uri care prin numărul lor să cuantifice cumva și să dea nivelul lor de ”frumusețe” interioară.

Aceste fete se văd atât de frumoase cât le văd ceilalți, adică în funcție de numărul de like-uri și complimente (”sexy”, ”hot”, ”frumoas-o” – da, greșeala e intenționată ca să evidențiez nivelul). Păcat că frumusețea nu este decât un cur sau niște țâțe care la urma urmei sunt doar niște glande și depuneri de grăsime.

Iertați-mi patosul… vreau să și simțiți nu doar să înțelegeți rațional ce scriu aici.

Femeia nu este un obiect și bărbatul nu este un consumator al acestui obiect. Femeia este complementarul bărbatului. Ar trebui să îi lege valorile comune, felul în care văd viața, felul în care aleg să meargă în viață. Ar trebui să fie o echipă. Sexualitatea are rolul ei dar ar trebui să aibă un rol intern, privat, intim, undeva în interiorul relației și nu să fie un element de marketing.

Sexualitatea e cea mai puternică emoție umană. E cheia continuității speciilor. Chiar îmi puneam întrebarea asta acum câteva zile: oare omenirea ar mai continua să existe dacă dintr-o dată sexul nu ar mai produce plăcere?

Îmi doresc o societate curățită de poluarea sexului care vinde. Îmi doresc o lume mai inocentă și orientată spre valori, o societate în care femeia să nu mai fie asociată cu alte obiecte în scop comercial.

Vă las cu niște imagini ce descriu poate mai bine ceea ce am încercat eu să vă spun în toate aceste rânduri. Judecați și voi…

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)