Când voi fi milionar n-o să am aere și pe stradă mă voi pierde printre oameni. Voi fi și atunci un om obișnuit. Doar țelurile mele (în continuare) vor fi neobișnuite și prostești pentru mulți. Who cares?!

Când voi fi milionar n-o să-mi iau nici ceas de €20.000 și nici nu o să cumpăr tablouri cu alte zeci de mii. Un ceas e un ceas și trebuie să îmi spună ora. Poate să mai aibă câteva funcții, dar ce-i mai mult de câteva sute de lei/euro, e artă și eu nu cumpăr artă.

Când voi fi milionar, o să mănânc cel puțin la fel de sănătos ca și azi, chiar dacă des în călătoriile mele o să mă răsfăț cu restaurante în care plătesc mai mult ambientul și amabilitatea chelnerilor, decât mâncarea. Așa îmi place mie.

Când voi fi milionar, o să mă îmbrac la fel de banal pentru că, deși am încercat să înțeleg, hainele nu spun suficient pentru mine și uneori par să spună mai mult decât vreau.

Când voi fi milionar, o să fiu la fel de zgârcit (zic unii – cumpătato-calculat zic eu). N-o să ”stric” banii pe prostii, ci o să îi cheltui pe chestii care contează și îmi aduc valoare/plăcere pe termen lung. O să țin și atunci evidența fiecărui ban cheltuit, cum o fac de vreo 3 ani. O să vânez reducerile la fel de mult ca și azi.

Când voi fi milionar, cel mai probabil că voi avea și șofer. Nu îmi place să conduc. M-am înscris la școala de șoferi, am făcut 20 de ore de oraș, mi-a ajuns. Prefer să ajung să îmi permit un șofer personal, decât să conduc. Cel puțin așa cred acum. Să văd totuși ce mașini mai lansează Tesla…

Când voi fi milionar, o să vreau să fiu mai liber. Dacă n-o să fiu, o să mă întorc la articolul ăsta și să citesc următoarele cuvinte: ”Am greșit ceva. Trebuie să văd ce și să corectez!”.

Când voi fi milionar, o să îți răspund la telefon dacă pot, iar dacă nu pot, nu te supăra dacă o s-o facă altcineva în locul meu. Chiar muncesc din greu să construiesc tot ceea ce am în minte – și am multe. Iar dacă trec pe stradă și văd prin tine, trage-mă de mânecă, probabil că visam cu ochii deschiși – și fac asta des.

Când voi fi milionar, o să fiu mai înțelept. O să mă uit în spate și o să râd de greșelile pe care le-am făcut pe drum. De asta am început să scriu un jurnal, în care adaug cam o pagină pe lună. Sper ca povestea mea să inspire mai departe pe cât mai mulți.

Până la urmă, asta e ceea ce va rămâne din mine.

P.S. Copiilor mei, nu veți primi nici un cent din averea mea. O să vă faceți singuri averea. Eu o să văd dau numai educație. Atât. Pofta-n cui, mâna pe carte.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)