În urma unor discuții cu un prieten mi-am reamintit de problemele cu care se confruntă tinerii absolvenți a facultăților.

Tinerii termină școala cu un entuziasm specific vârstei și minților fragede și apoi se trezesc pe dinafară, fie că nu sunt suficiente firme în domeniu care să angajeze atâți absolvenți, fie că își dau seama că de fapt nu este ceea ce își doresc cu adevărat și aleg totuși să se blocheze în acel domeniu pentru că au investit deja o grămadă.

Facultățile acceptă studenți fără limită chiar dacă sunt conștiente că piața este deja saturată. Vorbesc aici mai ales de numărul mare a celor care se înghesuie la psihologie, jurnalism, învățământ iar facultățile cu o perversitate deosebită mânată de o foame de bani, acceptă studenți fără a oferi un feedback real.

Ideea e că în final aceștia se trezesc neputincioși în fața adevărului: aparent nimeni nu are nevoie de ei pentru că nu se pot angaja.

Tinerii aceștia au nevoie de sprijin în acel moment și marea majoritatea probabil că va fi nevoită să se reorienteze profesional, să învețe altceva.

Gândul acesta, că există oameni care au nevoie de ajutor, mă energizează și mă motivează pentru a ajuta. Îmi amintesc cum eram și eu, pierdut și dezorientat, neștiind ce am să fac, iar eu nici măcar nu terminasem o facultate (de fapt renunțasem după vreo 3 încercări).

Lucrurile trebuie să se schimbe. Oamenii trebuie să înceteze a-și irosi adevăratul potențial dar nu pot face asta singuri. E foarte dificil pe cont propriu să o faci pentru că nu poți privi pictura, când tu ești pictura. Ai nevoie de cineva dinafară, cineva care a trecut prin ce treci tu. Nu vorbesc neapărat de tine 🙂

Chestiile astea îmi dau de gândit și am de gând să împărtășesc toată experiența mea oamenilor care au nevoie de o schimbare pe plan profesional. De cele mai multe ori oamenii au nevoie poate doar de inspirație, să vadă că se poate și altfel, să rupă tiparele în care se regăsesc.

Trăim în alte vremuri, total diferite față de perioada epocii industriale. Am fost crescuți de părinți care au fost învățați că munca se face fizic sau cu stiloul, în cele mai multe cazuri fizic.

E adevărat. Suntem diferiți, societatea are nevoie de tot felul de oameni, care fac tot felul de servicii dar eu mă refer la oamenii în care există o sclipire de geniu, care pot face mai mult dar rămân blocați într-un job care nu le conferă satisfacția profesională după care tânjesc.

E nevoie de muncă dar e posibil. Ăsta va fi unul dintre țintele mele pe 2014. Vreau să ajut cât mai mulți oameni, să se reorienteze și să facă ceea ce iubesc cu adevărat folosindu-se de toate privilegiile încă slab exploatate ale epocii informaționale!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)