Din punctul meu de vedere, ambele, dar pe rand si nu simultan.

A face un copil si a-ti dezvolta partea profesionala sunt doua etape complet diferite dar necesare in existenta omului.

Deseori am auzit expresia “A trebuit sa imi caut un job pentru ca ai venit tu pe lume si nu am mai putut sa urmez facultatea“. Ok, greselile se intampla si oricine poate sa pateasca sa proiecteze un copil fara sa isi doreasca unul chiar acum.

Am mai auzit si vorba “Crezi ca eu am programat sa vi tu pe lume? S-a intamplat pur si simplu“.

Sunt ferm convins ca majoritatea acestor cazuri au avut loc datorita unui contact sexual neprotejat si nu pentru ca intamplarea a facut ca sa se rupa prezervativul, pastilele sa esueze etc.

Cu alte cuvinte e o contradictie si nu poti da vina pe copil doar pentru ca tu ai fost prea infierbantat(a) si ca urmare ai esuat in a avea o cariera stralucita la care ai fii ajuns terminand o facultate.

E si moda aceea a generatiei Industriale care spune ca la 18-19 ani trebuie sa te mariti/insori, sa ai un job si sa faci un plod. E super ok pentru cei care isi doresc asta si au in plan asta.

Daca cumva ai ajuns “intamplator” in aceasta situatie e doar vina ta dar totusi inca nu e prea tarziu.

Nu cred in reguli sociale, de masa si nu cred in conformarea involuntara, irationala sau imorala. Cred in dreptul de a alege si in sustinerea acestui drept prin munca.

E ceva mai greu sa iti cladesti o cariera atunci cand “intamplator” a aparut un copil. Asta daca nu vrei sa iti neglijezi copilul. Totusi nu e imposibil.

Mai e si moda aia care spune ca “tot ce am facut a fost pentru tine, am renuntat la tot pentru tine“. Nu este in regula nici asta.

Suntem oameni, avem nevoi, am venit pe pamant pentru mai mult decat a perpetua specia si pentru mai mult decat a supravietui mancand si defecand zilnic.

Am venit sa prosperam in ce avem mai bun in noi. Am venit sa ne bucuram de panorama asta superba pe care ne-o ofera planeta. Am venit sa ne bucuram de viata. Am venit sa facem si un copil si sa ne bucuram de el, dar asta nu e scopul principal. Daca intradevar e scopul principal pentru tine, probabil ca traiesti o viata nefericita si la un moment dat o sa rabufnesti.

Ca sa fiu clar, toate sunt egale: cariera, copil, partener de viata, familie, mediul social in care ne integram si convietuim.

Nu te limita doar la cateva elemente doar pentru ca asa ai fost invatat.

Fericirea e un privilegiu castigat prin selectia si urmarirea unor tinte pe termen lung si pe termen scurt.

Trebuie sa ne aducem contributia in lume cat suntem aici si asta inseamna ceva diferit pentru fiecare.

Pentru tine ce inseamna a aduce contributie?

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)