În 2013 am făcut promisiunea că voi face 100.000 de flotări. Mă lovise cumva un soi de ambiție narcisistă, tânjind cumva după imaginea mea îmbunătățită ce o voi vedea ziua următoare în oglindă. Lipsa disciplinei și amânarea m-au făcut să cumulez și câte 2-3 zile de flotări nefăcute dar promisiunea era să recuperez mereu cea ce nu am făcut ieri.

Astfel de la 300 de flotări pe zi cât aveam de făcut în mod normal, ajungeam și la 900 sau chiar 1000. Era un efort imens. La un moment dat corpul a cedat. Am făcut o întindere urâtă la un mușchi aflat în zona omoplatului stâng și abia dacă mai puteam să mai îmi mișc mâna. Fie că mergeam sau mă întorceam de pe o parte pe alta în pat, simțeam câte o înjunghiere în spate.

M-am demoralizat complet și am abandonat. Făcusem doar 25.000 din cele 100.000 promise. Lipsa disciplinei m-a făcut să pierd această luptă și în cele din urmă, demoralizarea, teama și lenea m-au făcut să renunț complet la idee chiar dacă după aproape 2 luni eram capabil să fac flotări din nou.

A fost doar vina mea! Recunosc! Sunt un leneș!

Am ascultat zeci de seminarii despre nutriție și mișcare. Am aflat o grămadă de tehnici pentru a putea învinge lenea și să ies din zona de confort care, crede-mă, nu e deloc un mit. E cea mai mare problemă a oamenilor în fața succesului și a atingerii performanțelor personale maxime.

Confortul e la polul opus al transpirației dar dacă transpiri suficient, s-ar putea să ajungi să găsești asta ca fiind confortabil.

Cred că ai înțeles ce am spus prin acest citat. Aproape la un an după abandonarea sportului, mă găsesc în situația în care am 90 de kg la 1.78 înălțime și respir greu când mă leg la pantofi. Ba chiar am experimentat o dietă cu mere. Știu, știu … nu trebuie să mai zici nimic.

Asta sigur nu e ok, mai ales dacă o și recunosc public, fără jenă. Sunt sigur că și tu ai experimentat o formă metaforică a acestei situații. 90% dintre oameni o fac în diferite forme.

Am reînceput să introduc disciplina sportului în mine, după excelentul seminar a lui Brian Tracy de la Cluj și mi-am pus un obiectiv clar și definit: 500 de km alergați până la finalul anului 2014. Pentru a mă motiva voi folosi tehnica constrângerii publice, adică fac promisiunea public că voi alerga 500 de km până la finalul anului.

Ca să fie miza și mai mare, ofer 100 de euro primei persoane care cel târziu pe 1 ianuarie 2015 vine și îmi reproșează că nu am făcut cei 500 de km, în cazul în care nu-i fac, evident.

Cum vei știi câți km am făcut deja? În sidebar-ul blogului, chiar sub Facebook Like Box (apropos de Like Box, dacă nu ai apăsat like poți să o faci acum și dacă nu vrei, trimite un prieten să o facă – replica ”furată” de la Lorand Szasz), există o bară de progres care se va umple pe măsură ce eu voi alerga. Bara arată cam așa (doar 3.5 km alergați până acum și progresul, adică linia portocalie, e foarte subțire momentan):

progres-alergare-sport-km-alergati-stepan-adrian

 

Îți promit că voi fi sincer și că voi relata mereu adevărul. Voi alerga 3 zile pe săptămână, câte 3-4 km pe zi.

Poate că vrei și tu să te apuci de alergat și să alergi 500 de km sau mai mult până la finalul anului. Oricât ai alerga, încearcă să nu te suprasoliciți de la început. Asta a fost cea mai mare greșeală a mea. Am pus prea multă presiune pe mine și nu aveam suficiente resurse motivaționale. Să alergi indiferent de condițiile meteo, indiferent de cât de întuneric e afară, indiferent de cât de tare bate vântul, e ceva.

Nu o să fie ușor dar voi face tot posibilul să mă țin de promisiune. Îți doresc cât mai multă inspirație și motivație să faci și tu primul pas spre o sănătatea mai bună. Ahhh… era să uit! Dacă ai iubită, nevastă sau amantă, folosește-o! Femeile pot motiva bărbatul în feluri neînchipuite 🙂 (valabilă și reciproca).

sport-alergare-jogging-miscare

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)