După cum probabil știți, mă ocup cu promovarea cazului umanitar al d.lui învățător Pavel Filipaș care trece în acest moment printr-un episod întunecat al vieții sale. După ce și-a pierdut un picior din cauza diabetului și a altor afecțiuni care i-au măcinat trupul în ultimii ani, acum este pe cale să-l piardă și pe cel de-al 2-lea, care este foarte afectat de necroză.

Alături de alți oameni cu suflet mare, am început niște campanii de promovare a cazului pentru a strânge banii necesari operațiilor dar și pentru proteza care să-i redea șansa de a se deplasa fără a avea nevoie de ajutor.

De curând am decis să apelăm și la cultele religioase din orașul Lipova pentru a cere sprijin. Astfel, ieri, duminică, o membră a echipei noastre s-a deplasat la doi dintre reprezentații cultelor religioase din Lipova, mai exact la cel ortodox respectiv cel baptist.

Răspunsurile au fost complet diferite și acestea vă vor demonstra multe. Înainte de a vă prezenta răspunsurile acestora, vreau să subliniez faptul că eu nu consider o religie mai bună ca alta, nu am nici un interes sau vreun câștig ascuns, nu îmi place să arăt cu degetul sau să judec fără sens. Îmi place adevărul, cinstea, etica, spiritul civic și respect pe toți aceia care dau dovadă de aceste virtuți. Eu personal sunt romano-catolic, în cazul în care cineva se întreabă asta.

Reprezentanții cultului baptist au răspuns cât se poate de ferm și s-au arătat interesați să ofere un ajutor, un sprijin pentru acest om pe care nici nu-l cunoșteau. Chiar au oferit pe loc o donație și s-au angajat voluntar să facă o colectă în cadrul întâlnirilor ce vor avea loc în săptămânile ce urmează.

Cu toată sinceritate îmi exprim respectul și aprecierea pentru acești oameni care înțeleg ce înseamnă filantropia și și-au oferit necondiționat ajutorul. Sunt sigur că au înțeles ce spune Biblia în legătură cu făcutul binelui, nu au pus întrebări despre viața omului, de unde a venit sau ce a făcut, dacă e vrednic sau nu să primească ajutor. În fond, Dumnezeu e singurul care poate pune aceste întrebări și uite că nu o face ci vrea binele pentru toți.

Cel de-al doilea reprezentat al cultelor religioase locale este preotul Ioan Rus, față de care voi face tot posibilul să îmi păstrez atitudinea profesională în rândurile ce vor urma.

În cadrul vizitei pe care a primit-o ieri de la membra echipei noastre, aceasta a fost întâmpinată cu întrebarea ”Tu știi cine a fost Filipaș?” în momentul în care i s-a cerut ajutorul.

Întrebările lipsite de etică nu s-au oprit aici. Au mai urmat:

Tu de ce faci asta?”, ”Ce câștigi din asta?”, ”Cine-i capu’ vostru?”.

Evident că motivul pentru care facem ce facem este pentru că nu ne este egal ca un om pe care îl cunoaștem și care locuiește în micul nostru oraș, să sufere, să rămână neputincios sau mai rău să moară pentru că nimeni nu îl sprijină. Aceleași chestii le-am face fie că e vorba despre Filipaș sau despre oricine altcineva. Oricine putea fi în locul lui. Din păcate boala poate veni peste oricine, neanunțat. Asta e viața, dar nu putem rămâne indiferenți.

Cine-i capu’ nostru? De parcă am fi o grupare mafiotă. Nu există un cap și oricine vrea să se implice o poate face voluntar, mă poate și contacta, iar eu mă angajez să ajut cu orice informație și să ofer orice ajutor pot.

Deasemenea vreau să fie clar: nimeni nu a mers să ceară bani în mod expres, ci ajutor. Sunt numeroase modalități prin care se poate ajuta. În cazul preotului acesta care ”slujește” pentru 700 de familii cu 2400 de credincioși (sursa aici), ceea ce am cerut a fost să ajute prin calitatea sa de lider și reprezentant al Bisericii, să deschidă problema aceasta în cadrul liturghiei și să anunțe oamenii că un membru al comunității e în suferință. Aceasta a refuzat să facă asta zicând ”Vino tu duminică și cere mila oamenilor în față”.

Pentru că am fost indignat de atitudinea acestuia, astăzi l-am sunat pentru că vroiam să discut și eu personal cu acesta. Convorbirea a fost înregistrată și este disponibilă integral spre a fi ascultată.

Îl sun, mă prezint cine sunt, îl întreb dacă are 2 minute să discutăm despre cazul lui Pavel Filipaș și îmi spune ”Am mai auzit poveștile astea.” apoi îmi închide.

După aceea îl sun din nou trecând peste faptul că e o lipsă de respect să închizi telefonul în nas, fără ca nici măcar să asculți ce are omul de spus.

Îl mai sun o dată și mă întreabă de ce nu îl las în pace. Apoi l-am întrebat care e poziția Bisericii ortodoxe cu privire la cazul unui enoriaș aflat în suferință. Din câte știu eu Biserica ar trebui să reprezinte modelul creștin, să-i pese de cei bolnavi așa cum lui Isus i-a păsat și să ajute, nu doar să predice despre cât de bun a fost Isus și câte fapte bune a făcut. Nu de alta dar asta ar fi ipocrizie, nu crezi?

În DEX zice uite ce zice la cuvântul preot: ”Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. Cel care slujește un ideal, o învățătură.”- cel care slujește spune iar slujirea după logica mea presupune acțiune și nu doar vorbe în vânt.

În calitate de slujitor al Bisericii Ortodoxe Române, a.k.a. B.O.R., am primit niște răspunsuri foarte ”faine”. Nu vreau să se confunde Biserica cu un om. Orice turmă are și oi negre iar cu diplomație mă opresc aici.

Îmi place cum Biblia vorbește de păstori, de oameni care se îngrijesc de turma lor. Păstorilor păsându-le astfel de tot ceea ce se petrece cu turma. În cazul de față care e responsabilitatea preotului? Să presteze servicii gen botez, înmormântare, cununie, sfințiri de case, terenuri, animale, tractoare etc.?

Referitor la filantropie, a zis că a cotizat anul ăsta cu 900 de lei la centru’ (la episcopie) și când i-am spus să facă un anunț în biserică a zis ”eu nu-s țigan” și să ne dea episcopia din banii ăia de filantropie.

Fain! Bravo! Apoi își dă arama pe față cu totul: ”Ăsta cum a băut toată viața, ce a făcut?” – referindu-se la Filipaș. Oricare ar fi trecutul său, nici eu, nici popa și nimeni nu are dreptul să judece. Astea-s doar scuze pentru a evita să ofere orice fel de ajutor chit că nu-l costa nimic să spună în 30 de secunde din cele 2 sau 3 ore cât durează slujba duminică, despre cazul lui Filipaș.

Poți asculta toată convorbirea aici:

Întrebarea mea este: nu e mai bine să îți alegi un caz umanitar pe care să-l sprijini cu puținul tău, decât să îl oferi la colecta de duminică la slujbă, neștiind unde merg totuși banii ăia?

Nu știu care sunt motivele pentru care oamenii donează bani la Biserică dar cred cumva că banii se donează pentru ca oamenii nevoiași să beneficieze de ei, nu să se construiască palate imense, să sponsorizezi construcția caselor prin nu știu ce sate sau să se cumpere mașini mișto.

Cred totuși că opulența Bisericii în general este contradictorie cu mesajul biblic și referitor la comportamentul unor reprezentați sau funcționari, e complet neadecvat raportat la ce transmite instituția sau ce ar trebui să transmită.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)