În lectura motivațională și cea de dezvoltare personală se promovează și se educă intens spiritul caritabil și noțiunea de ”zeciuială”, acei 10% pe care să îi dăm mai departe celor care au nevoie disperată de ajutor pentru a trăi sau pentru a supraviețui.

Mesajul este împachetat frumos și este vândut împreună cu o mulțime de avantaje, cel mai important fiind acela că doar cei care pot dărui necondiționat vor cunoaște prosperitatea și vor primi de 10 ori sau de 100 de ori înapoi ajutorul oferit, poate chiar când nu se așteaptă și au mai mare nevoie.

Cu toate acestea, regula ”mărului pe zi” se aplică perfect și în acest caz. Toată lumea știe că e bine să doneze bani cazurilor caritabile dar puțini o fac.

Cea mai mare scuză este aceea că ”nu am bani nici să trăiesc eu” și ”să ajute cei bogați nu săracii ca mine”.

Ce se petrece totuși în mintea omului căruia tocmai i s-a cerut ajutor?

  1. Omul află de situația gravă a nevoiașului și empatizează sau nu cu acesta
  2. După ce i se spune că are nevoie de bani apare o situație de disconfort, fiindu-i teamă că urmează să piardă bani, că ar fi convins fără să vrea, nevăzând nici un avantaj pentru care ar trebui să scoată suma X din buzunar
  3. Dacă a empatizat acum 2 minute, acum încearcă să blocheze rațional toate emoțiile legate de pierderea banilor, pentru că are un disconfort mental mare
  4. Caută motive și dacă nu găsește chiar inventează motive false, prin care să-și justifice decizia de a nu da bani și implicit să acopere sentimentul de vinovăție pe care îl simte pentru că alege să fie nepăsător
  5. Își ridică zidurile de protecție, devine pasiv și începe să-și ocupe mintea cu fel și fel de gânduri de suprafață

Pentru că totul în viață se rezumă la marketing sau totul este marketing în viața de zi cu zi, inclusiv donatul banilor se aplică unei legi universale de vânzări:

Nimănui nu-i place să i se vândă dar tuturor le place să cumpere.

Poate te întrebi ce legătură are cu donatul și care ar fi produsul în sine, concret, când vine vorba de donații. Produsul este același ca peste tot.

NU există produse și servicii!

Există doar emoții și sentimente. Oamenii cumpără emoțional și nu rațional, toate nevoile (mai puțin cele de bază, instinctuale) fiind pur emoționale, adică acțiunile rezultate în urma nevoilor fiind bazate strict pe decizii emoționale. Oamenii cumpără fie de frică, fie de plăcere.

Concluzia mea este una simplă. Software-ul cu care suntem echipați este incomplet, noi având o educație incompletă care ne dezavantajează puternic. Căutăm răsplată financiară, palpabilă și trecătoare, în schimbul răsplatei universale. Căutăm satisfacții lumești și mai puțin pe cele sufletești.

E adevărat că suntem oameni și că avem nevoie și de satisfacții lumești. Nu sunt ipocrit să zic că omul este o creatură pur spirituală care ar trebui să caute doar satisfacții ezoterice și sufletești.

Ești om, adică mănânci și de plăcere, nu doar de nevoie, faci sex și de plăcere, nu doar de nevoie, citești o carte și de plăcere, nu doar de nevoie etc. Ideea e că trebuie să existe un raport de echilibru între satisfacția sufletească și cea lumească, iar dezechilibrul produce efecte îngrijorătoare pe termen scurt și dezastruoase pe termen lung.

Orice om are nevoie să își aducă contribuția în societate și să simtă că a făcut bine, că a ajutat și că a dăruit din el, celorlalți. Am spus că are nevoie și nu că are datoria. Spiritul uman crește când cineva ajută și dăruiește altuia ceea ce are nevoie.

Cum putem avea o societate care să funcționeze echilibrat, care să contribuie și să dăruiască celor care au nevoie? Modificând software-ul fiecărui om în parte, educându-l.

Trebuie să ajungem să înțelegem, prin experiență personală în primul rând, că a dărui nu te face mai sărac ci mai bogat.

Atunci când rupi din pâinea ta ca să o dai prietenului sau aproapelui tău, ai hrănit pe jumătate stomacul tău dar ți-ai hrănit sufletul cu jumătatea dăruită.

La fel ca un mușchi, și spiritul caritabil al omului se dezvoltă pe măsură ce e antrenat, exersat. Pe măsură ce dăruiești vei simți nevoie și vei cunoaște motive tot mai multe ca să dăruiești. Motivele vor fi diferite de la om la om, dar ce ne leagă pe toți este satisfacția aceea și sentimentul că am contribuit, că am oferit, că am făcut un om să zâmbească cu un efort mic din partea noastră.

Asta înseamnă în cele din urmă dragostea sau iubirea pentru aproape. Ne doresc, nouă, tuturor, să experimentăm toate acestea, să simțim pe pielea noastră cât mai mult ce înseamnă să dăruiești, să ajuți și încet, încet, să schimbăm lumea, schimbându-ne în primul rând pe noi. Astfel vom creea o comunitate și exact de asta avem nevoie.

Dacă ai citit acest articol până la final înseamnă că ai ceva cu adevărat valoros în tine și te invit să susții și tu un caz umanitar în care mă implic acum. Citește mai multe despre Campania Umanitară ”Alerg pentru Oana”.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)