Am experimentat în cursul vieții mele mai multe zone  emoționale delimitate de… activitățile profesionale pe care le desfășuram.

E adevărat că tipul muncii pe care o practicăm are un impact deosebit asupra stării emoționale și astfel oamenii pot deveni mai sensibili sau din contră. Spre exemplu un medic are nevoie de multă concentrare și putere în momentul în care face o operație. În timp el își antrenează atât de mult partea emoțională încât ajunge să reacționeze emoțional mult mai puțin la vești proaste decât un om obișnuit.

O chestie ce o au în comun toți cei care lucrează în științe exacte e faptul că sunt orientați spre rezultate și pot avea un pragmatism foarte dezvoltat, ceea ce duce automat la comprimarea stărilor emoționale. Am întâlnit cazuri în care oamenii aproape că nu reacționau la vești tragice de genul decesului unui apropiat.

Programatorii sunt cei care petrec cel mai mult timp cu un computer. Ei ”educă” computerul scriind linii de cod. Practic comunică computerului ce are de făcut iar la final acesta trebuie să-i returneze niște rezultate. Schimbul emoțional dintre computer și om este nul. Petrecând mult timp cu un aparat care nu e capabil să simtă, ajungi inevitabil să îi copiezi oarecum ”software-ul”. Te poți comporta cu cei din jur foarte logic și orientat spre rezultate și poți fi lipsit de emoții în momentul în care nu ți se returnează rezultatul așteptat astfel încât vei avea tendința de a folosi efectiv alt program care să ducă rezultate mai bune.

Oamenii au fost concepuți pentru a trăi în grupuri și pentru a face un schimb de emoții care ajută la dezvoltarea naturală și echilibrată a omului ca unitate funcțională a societății.

Eu personal am trecut prin perioade de contrast imens la intervale relativ scurte (1-2 ani). Practic am trecut de la omul care scrie poezii și simte intens versurile unei piese folk la un programator care e extrem de pragmatic și care e orientat spre rezultat. Diferența a făcut-o partea profesională. Pe cât posibil, nu pierd timp dând frâu liber emoțiilor.

Cunosc matematicieni extrem de pasionați care la fel, sunt foarte puternici și efectiv par a fi afectați foarte puțin de vești ce pe alții i-ar dărâma. La fel de bine cunosc oameni care sunt extrem de sensibili și pot empatiza în doar câteva secunde cu oameni suferinzi.

Indiferent cum am fi, oricât de diferiți suntem, e bine așa cum suntem. La nivel macro, se creează un balans iar în timp cei care fac parte din extreme, au șansa de a se echilibra 🙂

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)