facultate-stepanadrian

În socialism, facultatea a fost facultativă, (cel mai probabil) respectându-se etimologia. De nici nu știu câți ani încoace, poate 15 sau 20, a început să crească progresiv o teamă care „alimentează” facultățile cu studenți.

Teama asta poartă multe nume, unul dintre ele fiind „să ai și tu o hârtie la mână”. Sunt curios de realitate când vine vorba de dorința aia arzătoare a tinerilor de a-și împlini vocația, alegând o facultate care să-i apropie de acest scop.

UE are target ca până în 2020, 40% dintre cei cu vârste între 30-34 de ani, să aibă o facultate.

Eu nu am o facultate.

Am ales să merg la UPT la Electronică și Telecomunicații pentru că așa au ales cei mai buni din clasă. Nu știam ce vreau pe atunci, dar am fost prins în val și întâmplător mă descurcam la matematică.

Dacă acum 7 ani oftam în gol ca un naiv când aflam că n-am numărul de credite necesare ca să trec anul, astăzi sunt perfect împăcat și mulțumit cu asta.

Nu e pentru că am auzit o mulțime de absolvenți care spun că ce au învățat în facultate nu i-a ajutat la job mai deloc sau că lucrează în cu totul alt domeniu. Nu e nici din cauză că am avut prieteni chiar și cu 3 facultăți, care lucrau cot la cot cu mine, câștigând la fel ca mine.

E din cauză că eu cred că mai există și alte căi pentru „a reuși” în viață și o instituție nu te poate eticheta ca un om de succes sau un ratat prin prezența sau lipsa unei hârtii și nici nu îți poate garanta o stabilitate/siguranță de orice fel. Nici măcar pe informație – pentru că totul este în continuă evoluție și trebuie să ții pasul.

O chestie care mă deranjează.

O chestie care mă deranjează e absurditatea celor din HR sau din managementul unor companii care formulează condiția aberantă de „a avea studii superioare” – aberantă fiind prin generalitate.

La un moment dat schimbam mail-uri cu o tipă din HR-ul unei companii care oferea cursuri de specializare pentru fonduri europene, un curs de câteva zile.

Nu au vrut banii mei pentru că „lipsă facultate”. Acum unii vor spune „păi da, vezi că e importantă facultatea?”.

Evident, oamenii ăștia nu pot vedea dincolo de o limită. I-am scris înapoi tipei respective, care de altfel era foarte comunicativă și explica detaliat și argumentat, următoarea replică: „Am nevoie de orice facultate? Care e relevanța pentru participarea la acest curs de fonduri EU, dacă eu sunt absolvent al unei facultăți de sport, spre exemplu?”.

Evident, nu a mai avut argumente și mi-a închis-o cu „astea sunt regulile”.

Am fost criticat în nenumărate rânduri de oameni care au făcut o facultate, dar eu mereu am avut aceeași poziție.

Nu am nimic cu facultățile. Foarte bine dacă știi ce vrei, îți cunoști vocația și vrei să aprofundezi un domeniu.

Cu toate astea, eu aș sugera să renunțăm la ipocrizie și să ne concentrăm pe ce vrem de fapt să obținem: rezultate!

Care sunt rezultatele pe care le vrem? Un trai mai bun, evident. O viață mai bună. Libertatea de a trăi așa cum ne dorim.

Păi și unde e ipocrizia?

E în faptul că dacă crezi că faci o facultate, te-ai asigurat pe viață și o să o duci mai bine decât cei care nu au una.

Nu scriu asta decât pentru cei care-și pun semne de întrebare și care vor un stil de viață mai bun, cei care nu se simt confortabili la facultatea pe care o fac, celor care nu se simt confortabili la jobul pe care îl au.

Până la urmă care e scopul vieții?

Eu zic că cel puțin în plan profesional e să fii satisfăcut de ceea ce faci, să simți că aduci contribuție și ești apreciat pentru ce faci.

Dacă facultatea te împlinește, alege-o. Dacă simți că nu ai ce căuta acolo, că nu vrei să te specializezi într-un domeniu urmând o facultate, caută alte răspunsuri, punând alte întrebări.

Dacă ai terminat liceul și nu știi încă ce vrei, nu da cu banul. Ia un an de pauză și gândește-te serios ce vrei să faci.

„La ce facultate te înscrii?”

Nu fii ca acel tip, probabil o icoană a unui sector măricel de viitori studenți, care atunci când l-am întrebat la ce facultate merge să se înscrie, a zis „nu știu încă, mă duc să văd care-s facultățile și aleg una”. Chiar era pe drum spre facultate când zicea asta. Nu a avut nici măcar planul A, ce să mai zic de planul B. Probabil că s-a pus la cea mai lungă coadă și și-a depus dosarul acolo.

In inglish iz căld ză turmă efect.

Personal, mi se pare îngrozitor să pierzi timp învățând ceva care nu îți aduce satisfacții (am avut o iubită care 3 ani mi-a plâns pe umeri pentru că urăște facultatea pe care a făcut-o), și mai îngrozitor, să muncești o viață, legându-te de o profesie pe care o detești, doar pentru că o facultate te-a etichetat ca „bun” pentru meseria respectivă.

Poate că ești bun, dar ești fericit?!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)