Dacă Facebook ar dispărea acum, o grămadă de oameni s-ar bloca, neștiind ce să facă în continuare cu viața lor. E ca și cum ai lua televizorul din casa unora iar aceștia ar rămâne singuri, transparenți față de existența lor mizerabilă, lipsită de culoare și de viață.

Pentru unii Facebook a devenit viața însăși. Găsesc în el motivație, socializare, prietenie, relații amoroase, divertisment, consolare, totul într-o realitate sugrumată, aproape spânzurată și lipsită de ceea ce înseamnă uman cu adevărat.

Probabil că mă condamni citind aceste rânduri și nu ești de acord cu mine sub nicio formă. Mulți dintre noi nu vor știi niciodată ce înseamnă cu adevărat noțiunea de prieten sau ce înseamnă cu adevărat socializarea.

Facebook exploatează nevoia de bârfă, de a fi arogant, de ”fală” iar oamenii mediocrii au din plin asta. Aceste ingrediente amestecate formează combustibilul prin care Facebook funcționează.

În esență poate că Facebook nu ar fi un instrument rău. E doar un instrument prost folosit care este personificat de fiecare, cumva încercându-se să i se insufle un spirit uman.

Mi-e atât de milă de toți cei care-și dau check-in chiar și când ies să bea o cafea sau să mănânce o salată. Găsesc extrem de greșit să-ți pui pe tavă intimitatea. Recunosc că am făcut-o și eu într-o oarecare măsură. Poate că uneori o mai fac, inconștient, dar încep să văd lucrurile tot mai mult cum sunt în realitate.

Spațiul virtual care cică ne conectează pe toți este o iluzie.

Nu ne mai căutăm ca să ne pupăm. E suficient un :*

Nu ne mai căutăm să ne îmbrățișăm, să simțim căldura celuilalt ori vocea sau parfumul. E suficient un “xoxo”.

Ajungi să fii definit de niște poze, atent alese care să te pună în cea mai bună lumină, construind o imagine nu tocmai reală despre felul în care ești tu cu adevărat; pentru că tu ești mai mult decât o imagine sau niște cuvinte. Ești o ființă umană care comunică emoțional și nonverbal foarte intens. Un computer sau o tabletă nu vor reuși să capteze și să transmită asta mai departe.

Se depersonalizează ideea de relație. Devenim niște produse accesibile tuturor. În 2 minute oricine poate să îți cunoască obiceiurile sau să vadă unde stai, cu cine ieși, unde ieși, ce faci etc. Unde mai e intimitatea?! Trebuie să fii naiv să crezi că nu ai nevoie de intimitate și că lucrurile ce le postezi în public nu te afectează sau nu te vor afecta.

Fiecare din casa lui poate vedea în orice moment ce fac ceilalți oameni. Astfel dispare nevoia de a ne mai căuta, de a ne mai vedea, de a relaționa.

Apare o prăpastie între oameni care nu poate și nu merită a fi compensată de accesibilitatea și ușurința pseudo-socializării introduse de așa-zisele rețele de socializare.

Încotro ne îndreptăm?!

relatie socializare

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)