Imi aduc aminte de ziua “incorporarii” sau “recrutarii” pentru armata Romana, nu retin cum se numea exact. Nu stiu daca inca se mai practica, dar acum vreo 7 ani, pe vremea cand deveneam major, era o procedura prin care toti masculii erau trecuti in registrul national al fortei de lupta, pentru eventuale recrutari in cazul unui razboi sau ceva de genul asta. Daca gresesc, tineti-va rosiile in straiță, nu cunosc terminologiile ministerului apararii & co. si nici nu ma intereseaza.

In fine, ideea e ca s-au dat niste teste interesante acolo, iar acum imi contest niste raspunsuri. Unii au dat testul “la mișto” iar altii (mai constinciosi ca mine) au scris pe bune, cat mai relevant cu putinta, mai ales ca am dat si un test de logica si nu vroiam sa ma situez mai prejos decat majoritatea gibonilor din sala.

Ce anume as contesta la ce am scris eu cu mintea mea de acum 7 ani?

E vorba de 3 intrebari, printre altele:

  1. Iti plac animalele?
  2. Ai facut vreodata un rau vreunui animal?
  3. Ai fii capabil sa lovesti un animal?

Cum am raspuns atunci?

  1. Da, imi plac.
  2. Nu, imi plac animalele.
  3. Nu, imi plac animalele.

NOTA: De aproximativ 2 ani sunt vegetarian.

Ce as raspunde acum?

  1. Imi plac animalele care nu pun viata mea sau a oamenilor din jurul meu in pericol.
  2. Nu am lovit sau ucis vreun animal dar in trecut am consumat cu placere lesurile acestora, pana in urma cu 2 ani.
  3. Da, conditia fiind sa imi puna viata mea sau a oamenilor din jurul meu in pericol.

Ce vreau sa scot in evidenta este nu felul in care am dat eu raspunsurile sau contextul acestora.

Ce vreau sa spun este ca de multe ori oferim raspunsuri superficiale la ce ni se intampla.

Nu stam sa analizam cu interes pentru a descoperi adevarul care ne-ar putea scoate din anumite impasuri. Folosim o fata mascata a adevarului din comoditate si mintim tot din comoditate ori frica.

De multe ori oferim raspunsuri la ce ni se intampla preluand raspunsurile altora sau ce am fost invatati sa raspundem. Astfel ne blocam in anumite etape ale evolutiei noastre si ramanem acolo plafonandu-ne luni sau chiar ani.

O fire orientata spre cunoastere va fi mai libera si mai independenta decat cei care accepta lucrurile asa cum sunt, fara sa incerce sa le inteleaga mecanismele.

Cred ca adevarul este accesibil celor care stiu sa puna intrebari pentru a sonda dupa el.

Cel care detine adevarul, detine puterea si libertatea de a schimba si de a face lumea din jurul sau mai buna.

Spre exemplu, pana in urma cu un an lucram, facand naveta, lipsind de acasa 12 ore pe zi, asteptand ziua de 15 pentru a-mi umple din nou buzunarul.

Nu imi dadeam seama ca de fapt eram sclavul financiar al acelui job, ca eram de fapt falit si ca 3 ani nu am evoluat pentru ca nu eram constient de toate aceste realitati.

Aveam parte de colegi care se plangeau si ei dar se incurajau aflandu-se intr-o stare de plafonare foarte adanca, acceptandu-si “destinul” ca pe un nenoroc cu vesnica scuza traiesc intr-o tara in care nu se respecta munca, in care se plateste prost si in care nu avem viitor dar asta e, “Doamne ajuta” ca mai sunt 3 zile pana in 15 si luam leafa, acea reincarcare a bateriilor emotionale, leafa care ne va umple burtile pana in 15 luna viitoare daca avem “noroc”.

Oamenii astia pusi laolalta nu fac altceva decat sa se planga de mila unul  la altul ajungand chiar sa faca concurs la categoria “care e mai ghinionist”.

Adevarul este ca toti acesti oameni aveau nevoie de cineva care sa le spuna asa:

Sunteti niste plangaciosi faliti! Treziti-va la realitate si luati atitudine!

Undeva in mine stiam acest adevar dar nu am fost cu adevarat provocat sa iau atitudine pentru a sparge acel ultim zid de frica care spunea: “Oare ce se va intampla daca imi dau demisia si apoi regret? Oare ce o sa fac dupa ce plec de aici?”.

Ideea e ca pana nu recunosti adevarul, pana nu il rostesti cu voce tare, nu ai sa faci nimic!

In momentul in care am recunoscut adevarul, am constientizat ca trebuie sa fac totul pentru a iesi din acea stare de minciuna continua cu mine insumi, din acea stare de degradare a ceea ce sunt cu adevarat.

Atunci m-am eliberat si de atunci caut tot mai mult adevarul pentru ca stiu ca numai asa pot obtine ceea ce ma face fericit si doar asa voi deveni ceea ce trebuie sa devin!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)