Era o vreme când prețuiai o simplă portocală și atunci când o împărțeai în 4 sau în 6, cu prietenii sau frații, simțeai că ceva vă leagă și primeați mult mai mult decât o felie de portocală.

Exista ideea de a împărți dintr-un puțin și nu cantitatea era satisfacția. Parcă și gustul era altfel. Nu știam dacă e mult sau dacă era puțin. Era felia ta de portocală și avea alt gust.

Era mai dulce și mai zemoasă. Toți simțeam același gust. Dacă era prea acră, toți ne strâmbam, dacă era dulce toți zâmbeam. Eram uniți. Simțeam la fel, chiar dacă fiecare în felul său.

O simplă portocală ne făcea mai uniți, mai buni, mai generoși.

Astăzi fiecare primește portocala sa. Unii poate kilogramul său de portocale.

Se miră oamenii de ce nu mai au gust portocalele dar nu se întreabă oare dacă din graba de a consuma un kilogram nu mai au timp să savureze și să simtă aroma? Își mai cumpără și câte 10 kg și se grăbesc să le mănânce de teama de a nu se strica…

Se mai miră oamenii că sunt dezbinați când fiecare își primește porția și pleacă toți în direcții diferite.

Era o vreme când o simplă portocală ne unea… oamenii sunt aceeași dar ideile sunt diferite.

Acum ai ideea. O judeci? O înțelegi? Ce ai să faci?

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)