Am primit un comentariu care mi-a atras toată simpatia și admirația la articolul despre drama d.lui învățător Pavel Filipaș. D.na Liliana Izdrea, fostă elevă a d.lui Pavel Filipaș, a scris niște rânduri pline mulțumire și dragoste pentru dascălul său care i-a marcat copilăria și mai apoi întreaga viață, prin modul în care dl. învățător i-a educat și i-a condus pe elevi în primii ani de școală, la începutul călătoriei în lumea culturii, a cărții și a frumosului.

Pentru că nu puteam să las acel comentariu să rămână un simplu comentariu și pentru că țin neapărat să îl citească cât mai mulți, vă invit să parcurgeți cu răbdare și liniște rândurile ce urmează, scrisoarea unei eleve către dascălul său, după 41 de ani scurși de la școala primară.

Domnul Filipaş Pavel este un om de excepţie cu mare pasiune pentru cariera dânsului, crescând multe generaţii de oameni adevăraţi, oferindu-le toate condiţiile să poată creşte frumos în educaţie, cultură, caracter şi să devină oameni destoinici şi folositori societăţii, în ciuda condiţiilor vitrege de viaţă şi sărăcie financiară şi spirituală cu care se confrunta şi încă se confruntă superba noastră ţărişoară.

Nu am ştiut nimic până aseară când unul dintre lipoveni accidental pe celular într-un mesaj, m-a întrebat dacă am vizionat videoclipul de pe you tube cu dânsul. A fost un mare şoc pentru mine, şi o mare săgeată înfiptă adânc în inimă, care încă în fază acută fiind, sângerează tare.

A fost învăţătorul meu favorit şi mi-a rămas în amintire plăcut pentru totdeauna prin profesionalismul, inteligenţa, devotamentul, prietenia, omenia, blândeţea, răbdarea, calmul, şarmul şi dragostea cu care ne-a tratat copii fiind, în vremurile grele, triste, înfrigurate, înfometate, întunecoase, sărace, tulburi, violente şi mincinoase comuniste. Imaginaţia, creativitatea şi inspiraţia dânsului sunt rar de întâlnit. Un mare star, care a înţeles şi a ştiut să schimbe negativul în pozitiv, oferindu-ne o copilărie superbă.

Este un învăţător de mare clasă, excepţional, pe care mi-l amintesc oricând cu mult drag, şi mi-a insuflat de mic copil dragostea pentru educaţie, frumos, artă, cultură, poezie, proză, pictură, muzica bună, folclor şi umanitate, dar mai ales pentru CALITATE. A fost o mare sursă de inspiraţie pentru mine şi pentru mulţi alţii care au avut fericirea, binecuvântarea şi onoarea să-l cunoască.

Nu numai că era extraordinar ca şi cadru didactic (personal din învăţământ) cu un deosebit talent de predare a lecţiilor, şi insuflare a copiilor să înveţe şi să iubească educaţia, ştiinţa, cultura, cartea, şcoala, colegii, profesorii, părinţii şi vecinii, dar a ştiut să se apropie de inimile noastre tinere, fragile şi sensibile de copiii.

S-a coborât la nivelul nostru, a ştiut să coboare ştafeta lui şi să fie flexibil cu noi, din dorinţa de a ne creşte drept şi a ridica stindardul nostru cât mai sus, influenţându-ne să avem visuri mari de viitor, inspirându-ne prin exemplul personal care a contat pentru noi, mult mai mult decât un munte de cuvinte.

Ne-a făcut să vedem lumea prin ochii lui de om sensibil cu inimă uriaşă de patriot şi intelectual cu suflet nobil, şi de multe ori învăţam unele materii mai puţin plăcute, numai de dragul lui să nu-l întristăm pe cel care ne iubea aşa de mult, şi care de fapt era modelul nostru de viaţă şi una dintre fiinţele cele mai dragi nouă copiilor, elevii lui. Ne-a făcut să ne simţim toţi foarte importanţi pentru dânsul şi societate.

L-am iubit în unanimitate, aşa de mult pe “tovarăşul nostru învăţător”. Era atât de adânc înfipt în inimile noastre micuţe, care ardeau de nerăbdare şi tresăltau de bucuria revederii şi reîntâlnirii în dimineaţa următoare cu fiinţa noastră dragă, care urma să ne mai inveţe “ceva nou” cu atâta calm şi entuziasm, într-o interacţie aşa de plăcută, şi cu un simţ al umorului deosebit şi specific oamenilor inteligenţi.

A demonstrat ce înseamnă să fii om adevărat, să trăieşti cu pasiune şi dragoste pentru alţii, să fii prieten adevărat nu numai titlul, salariul şi goana după faimă. Ne-a dovedit că se poate să fi om cu coloană vertebrală dreaptă, prin dragoste sinceră, curată, pentru cei apropiaţi, fără interese personale meschine.

Era atât de plăcut, manierat, finuţ, inteligent, corect, transparent, sincer, fără descriminări între copii, totdeauna vesel, cu atitudine pozitivă şi un adevărat model de viaţă.

Ne corecta temele, extemporalele şi discuta (comenta) greşelile noastre în clasă într-un mod deosebit de profesionist, folosind o tehnică modernă de criticism pozitiv, cu o comunicare clară şi concisă, fără atac la persoană, cu focus pe educaţie şi clarificare a confuziilor.

Până şi pauza de masă o împărtăşeam împreună, uneori împărţind între noi şi micuţul sendvici sărac în proteine, dar împachetat cu aşa de multă atenţie. Ce clipe minunate,… perle ale timpului.

Îmi amintesc cu enormă plăcere cum alerga cu noi în pauze prin curtea plină de praf a şcolii, avea o pereche de saboţi negri din piele şi ginşi bleumaren. Ne ducea şi pe cubic, în spatele şcolii unde juca fotbal cu noi şi ne mai învăţa câte ceva între reprize, inclusiv despre plante şi bunele maniere. Era atât de atent să nu le lovim şi să nu ne rănească dânsul, fiind mai mare decât noi.

Ne învăţa apoi muzică, şi ore de chitară, după orele de activitate şcolară, dorind să crească în noi dragostea pentru frumos şi pentru artă, iar preţurile erau flexibile până când uneori aproape gratis dorind să ajute copiii şi neamul nostru românesc. AVEA ATÂTA RESPECT PENTRU NOI TOŢI ŞI PENTRU TOŢI OAMENII.

Pentru cei care aţi urmărit micuţul reportaj de pe internet, puteţi observa cum inclusiv după amputarea celui de al doilea picior, şi fiind încă sub influenţa puternică a sedativelor, se gândeşte, suferă şi plănuieşte şi acum în această cumplită durere fizică şi sufletească, CUM SĂ AJUTE COPIII, CUM SĂ SE SACRIFICE IAR PENTRU CEI DIN JUR, ATÂT DE DRAGI INIMII ŞI SUFLETULUI SĂU DE AUR.

Vă comunic sincer că am fost în şcoală majoritatea anilor mei, am întâlnit mulţi profesori de calitate şi profesionişti buni, atât în România cât şi în Statele Unite, printre care decanul facultăţii de la Ştiinţe Economice, de la catedra de finanţe din Timişoara (domnul profesor doctor Talpoş care preda cu atâta pasiune, încât pierzându-şi total vocea, a deschis o cutie de suc de bulion şi a continuat predarea), … ÎNSĂ INIMA DESCHISĂ, PRIETENIA ŞI IMENSA SENSIBILITATE SINCERĂ PORNITĂ ADÂNC DIN INIMA ACESTUI MARE OM PENTRU UMANITATE, nu am întâlnit-o la nimeni.

Fac această afirmaţie public, după 41 de ani de studii, fără nici un interes personal, cu conştiinţa curată, ŞI NUMAI CA SĂ VĂ ASIGUR CĂ AŢI FĂCUT O DECIZIE CORECTĂ … MERITĂ SĂ-L AJUTĂM ŞI SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ ÎI URMĂM EXEMPLUL DE VIAŢĂ DEMONSTRAT ÎNTR-O PERIOADĂ LUNGĂ DE TIMP. Viaţa este aşa de scurtă, merită traită frumos.

Deşi limba română este una dintre cele mai frumoase, bogate şi artistice din lume, totuşi cuvintele sunt prea sărace să pot descrie frumuseţea interioară a acestui OM INTEGRU, cu o generozitate şi calităţi de nivel maxim, şi foarte rar de întâlnit.

Am făcut doar o scurtă incursiune în timp, deşi aş putea să continui încă depănarea amintirilor frumoase, scrise cu peniţa de aur a timpului, a mărgăritarelor din memoriile copilăriei, şi a primilor ani de şcoală elementară gimnazială de la Şoimoş, unde domnul Filipaş mi-a marcat viaţa.

Dânsul mi-a provocat, stârnit şi influenţat tot restul anilor de studii din viaţa mea, care încă nu s-au sfârşit, ci continuă cu aceeaşi pasiune pentru educaţie, descoperiri şi tehnici noi, moderne, dorind enorm să ofer calitate şi eficienţă maximă în serviciile oferite celor din jur.

Felicitări şi aprecierea mea sinceră tuturor persoanelor şi organizaţiilor din România şi diáspora, care au înţeles mesajul, au fost alături şi au răspuns afirmativ acestui caz atât de trist, şi au contribuit la adunarea fondurilor necesare pentru soluţionarea crizei financiare ale acestui MARE OM al neamului nostru.

De asemenea celor care i-au fost alături fizic, ajutându-l în nevoi, cât şi celor care l-au înconjurat cu dragoste, afecţine şi încurajat/ridicat moral.

Personal o să mă interesez dacă pot procura gratis protezele necesare, iar fondurile adunate să fie folosite pentru cheltuielile lunare de întreţinere (alimentaţie, utilităţi etc).

Multă sănătate şi prosperitate spirituală, financiară, morală, profesională, familială, naţională şi în toate domeniile vă doresc tuturor românaşilor mei dragi.

Cu mult drag şi deosebit respect,
Liliana Izdrea

Ce recunoștință mai mare poate avea un profesor de la un elev? E extraordinar ca după 41 de ani să citești așa rânduri frumoase despre activitatea ta și felul în care ai marcat viața unor oameni.

Felicitări d.lui învățător Pavel Filipaș și toată admirația pentru doamna Liliana Izdrea pentru aceste rânduri sincere și plină de frumos. O poveste ce ne încurajează să fim mai buni și să oferim mai mult celor din jurul nostru.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)