În Comisia Juridica din 5 martie 2014 privind parteneriatul civil, a fost respinsă propunerea legislativă a lui Remus Cernea cu privire la drepturile persoanelor care trăiesc în concubinaj și dreptul la căsătorie a persoanelor homosexuale.

S-a citat mult din Biblie, mult prea mult, cu ipocrizie, aroganță și indiferență. De ce spun că s-a citat mult prea mult? Pentru că deputații prezenți s-au ascuns confortabil în spatele argumentelor Biblice care condamnă homosexualitatea în anumite pagini ale cărții sfinte și totuși promovează iubirea și toleranța în altele.

Părerea mea despre căsătoriile între homosexuali?

E dreptul lor să se căsătorească pentru a beneficia de toate avantajele legale ca moștenirea, asigurări, garanții bancare, dreptul de a împărți o locuință etc.

Dacă așa-numita căsătorie e totuși considerată un ritual bisericesc, atunci să li se ofere și acestor oameni posibilitatea legală de a trăi împreună acoperiți de lege sub o altă formă.

Invocarea argumentelor de ordin religios într-un context de ordin juridic este un act medieval și lipsit de rațiune.

De unde lipsa rațiunii?

Oamenii heterosexuali sunt dezgustați de practica homosexuală. Uite că genetica sau un click al naturii a făcut posibilă și apariția unor oameni care să dorească și să găsească un lucru firesc în relația homosexuală care chiar dacă nu duce la reproducere este tot o formă de libertate personală, intimă, ce trebuie acceptată și nu doar tolerată de lege, la fel cum orice altă minoritate bazată pe orice criteriu, are drepturi garantate constituțional.

Cu alte cuvinte eu cred că la nivel de subconștient se aduc argumente combative de orice natură împotriva homosexualilor pentru că oamenii sunt dezgustați de practica homosexuală și nu de omul în sine. Păi dacă ăsta e adevărul atunci de ce nu se ține cont de el și e ignorat?

E drept, nu toți posedă harul interpretării și nu toți pot vedea. Din păcate, mulți sunt conducători în astfel de situații.

Nu mai spun că argumentarea biblică într-un context legislativ este complet lipsită de sens. Dacă sunt ateu, contribui la stat, sunt un cetățean model, nu am făcut în viața mea nimic ilegal și îmi plătesc contribuțiile la timp, legea trebuie să mă protejeze în aceeași măsură ca pe oricine altcineva, oricare ar fi orientarea religioasă, etnică, culturală sau sexuală.

E o discriminare imensă! La fel s-ar putea spune că de mâine nu mai ai dreptul legal să trăiești în concubinaj pentru că Bisericii nu îi place. Viața privată îl privește doar pe individ iar legea trebuie să fie detașată complet de orice caracteristici ale vieții private.

Aici apare ilegalitatea!

O altă chestiune e că în mare am auzit și discuții de genul ”dacă se legiferează căsătoria între gay” atunci o să se pornească o epidemie și că o să apară peste noapte cupluri de gay care vor pune în pericol viitorul țării.

E o prostie la fel de mare ca restul. Nu o să se schimbe peste noapte conștiința și orientarea sexuală. Cel puțin pe mine, om cât de cât normal la cap, nu o să mă tenteze un bărbat dacă de mâine legea o să-mi permită să mă căsătoresc cu el. O să-mi placă la fel de mult femeile.

În fond, practicile homosexuale și relațiile homosexuale, fie că sunt legalizate, fie că nu, fac la fel de mult ”rău” sau ”bine” viitorului țării.

Legea ar trebui să-și vadă de protecția cetățeanului și nu al creștinului. Există diversitatea înainte de culte. Dacă sunteți incapabili, domnilor deputați, vă invit respectuos să vă dați demisia și să vă ocupați de alte meserii, nu de cele care se ocupă de subiecte sensibile ca protecția și siguranța cetățeanului care întâmplător vă plătește lefurile lună de lună.

În concluzie, vă invit să vă gândiți la următoarea chestie:

E cinstit ca fiind scârbit de ce face un om în casa lui în intimitate, să-i interzici anumite drepturi?

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)