Când vine vorba de a face greșeli în fiecare dintre noi încolțește un sentiment de frică. Asociem greșeala cu pedeapsa, cu frica de a fi respinși.

Am fost învățați că greșelile sunt rele, că greșelile sunt o urmare a ghinionului sau fel și fel de bazaconii de genul ăsta.

După cum ști, multe dintre problemele pe care le avem ca adulți, au originea în copilărie, în modul în care am fost învățați să vedem lucrurile.

Când eram mici aveam obiceiul de a studia reacția părinților după ce cădeam și ne juleam, scăpam supă pe fața de masă, spărgeam o vază etc. În funcție de reacția părinților, involuntar am construit un tipar mental, un fel de asocieri pe care le folosim chiar și pentru tot restul vieții. Una dintre moștenirile pe care le lăsăm copiilor noștri sunt chiar felul în care îi răsplătim verbal atunci când greșesc sau când fac ceva corect.

Dacă atunci când ai căzut, părinții spuneau ceva de genul ”Ți-am zis să fii mai atent și să nu mai alergi?”, când ești un adult probabil că vei avea tendința de a nu participa în curse de orice natură. Practic e posibil să îți fie teamă ca nu cumva să cazi, așa că vei sta deoparte.

În loc să îl cerți mai bine spui ceva de genul: ”Ce e asta? O julitură? Mare lucru. În câteva zile dispare. Hai să pansăm și înapoi la joacă”.

Problema e că din prea multă iubire, părinții nu vor să vadă copilul suferind și asta e cea mai mare greșeală. În primul rând ar trebui să știm cu toții că viața e un ansamblu de fericire și provocări, tristeți. Din când în când vei avea parte inevitabil și de o tristețe sau de o dezamăgire; în principiu de un sentiment cu o frecvență joasă de rezonare.

Ți-am pus capac cu asta? Sper că nu 😀

Ce vreau să spun e că stările de bine alternează cu cele de rău, ca într-un grafic de osciloscop. Omul are o energie care uneori se epuizează și avem nevoie de reîncărcare.

Nu vreau să deviez de la subiect așa că mă opresc aici din  explicațiile ștințifice sau complicate.

Am avut o profesoară care mi-a spus cândva că dacă nu ai avut parte de educație de la părinți, trebuie să îți faci tu educație. Ca să fac o paralelă cu ce a zis profesoara, trebuie să te înveți singur să greșești corect. Ești dator să faci asta atât ție cât și copiilor tăi. Evident că pentru a-i învăța pe copii trebuie ca tu să știi înainte cum se face asta.

Cum greșești corect? Respectând 3 reguli:

  1. Încetează să te mai gândești că va exista o pedeapsă atunci când greșești.
  2. Învață mereu din greșeli.
  3. Greșește cât mai mult!

Probabil că ți se pare absurdă ultima regulă. Cum să greșești cât mai mult?!

Simplu! Nu cred că e greu să greșești mult. Pur și simplu trebuie să înveți să ignori faptul că mereu există cineva care stă cu joarda în spatele tău, fie că e vorba de părinții din copilărie sau șeful tău. Dacă șeful îți reproșează că ai greșit spune-i așa: ”Greșesc pentru că muncesc. Ar trebui să vă întrebați ce fac cei din jurul meu care nu prea greșesc. Sunt ei atât de buni sau muncesc prea puțin?!”

Cu cât greșești mai mult, cu atât înveți mai mult. Partea interesantă e că poți face chiar și greșitul să fie distractiv. Depinde doar de percepția pe care o ai față de greșeli. Ok. Nu se aplică la orice greșeală dar e interesant să descoperi că uneori poți să ai o altă percepție decât cea cu care ești obișnuit.

Închei cu un citat a lui Robert Kiyosaki care spune așa:

Greșește mult și greu. Nu poți avea succes fără a greși!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)