Cine nu a auzit cel puțin odată în viață că lăcomia este rea?! Cred că oricine a auzit, mai ales cei care frecventează Biserica, indiferent de cultul din care face parte.

Eu cred că este o viziune eronată sau cel puțin incompletă.

Ca să vorbim un limbaj cât de cât comun, o să iau definiția din DEX a lăcomiei:

Lăcomie: Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorință exagerată de câștig, de avere etc.; aviditate.

Ce spune Biserica despre lăcomie?

Lăcomia este păcatul de moarte din care se naște: risipa, ilegalitatea, jurământul mincinos, beția, furtul, senzualitatea, răpirea, lingușirea, nerușinarea, nesăturarea.

Din ambele definiții reiese exact ceea ce am învățat cu toții: lăcomia nu este bună și mai mult, Biserica ne spune că duce la moarte, că ar fi un păcat de moarte.

Viziunea mea este diferită. A spune că lăcomia e rea e ca și cum ai spune că un cuțit este rău. Cuțitul în sine nu este rău. E o ustensilă pe care o poți folosi pentru a unge pâinea cu gem sau pentru a înjunghia pe cineva. Doar într-unul din cazuri ai putea spune că un cuțit e rău dar totuși e greșită abordarea. Omul care folosește cuțitul pentru a face rău, este rău. Nu și cuțitul!

Lăcomia este definită ca o dorință de a mânca, bea sau face ceva mult, exagerat.

Dacă ar fi să definim și cuvântul exagerat, putem face asta chiar fără DEX. Ceea ce reprezintă ceva mai mult decât normal e considerat exagerat. Normalitatea în esență este bazată pe cutume zic eu pentru că normele sau punctele de referință ale normalității se mișcă continuu, în funcție de evoluția societății. Ce e normal acum, nu a fost normal acum 100 de ani și poate fi chiar exagerat.

Ca să mă întorc la tema articolului, o unealtă foarte puternică ce stă în spatele progresului este chiar lăcomia. Merge mână în mână cu ambiția doar că ambiția este văzută ca o virtute și lăcomia ca un păcat.

Ce înseamnă ambiția? DEX-ul spune așa:

Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire.

Majoritatea oamenilor ambițioși care au realizat ceva măreț în viața lor au sacrificat multe, poate chiar relațiile cu oameni, familie, prieteni, sănătate etc. Totul pentru acel scop arzător.

Și lăcomia se referă tot la o dorințe și chiar pofte. Poți avea pofte trupești și pofte intelectuale de 101 feluri dar acestea nu aduc un deserviciu omului decât atunci când lăcomia e folosită lăcomia exagerat și crează un dezechilibru.

Spre exemplu: pot spune că sunt ambițios și că vreau să fac 1 milion de euro. Asta sună ca o chestie faină. Nu? Da, singura condiție e să nu crezi că banii sunt răi, dar asta e o altă discuție.

Dacă spun că ”Adrian e lacom; vrea să facă 1 milion de euro” sună ca o chestie rea dar în esență poate că Adrian este doar ambițios.

Lăcomia, sau dorința aceea de a face mai mult decât ceilalți sau de a avea mai mult decât ai acum, nu este un lucru rău atâta timp cât nu face rău. Poți de exemplu să fii lacom la citit cărți, asta e ok atâta timp cât nu renunți la lucruri mai importante. Poți fi lacom la mâncat gogoși cu gem și dacă mănânci mai multe decât poate stomacul tău digera atunci o să-ți fie rău și ăsta e un lucru rău. Cu toate astea, până ți se face rău ai parte de multă plăcere și per total poate chiar a meritat 🙂

Cât timp există un echilibru, toate ustensilele umane sunt folositoare.

În esență și Robin Hood era lacom când fura averile boierilor și apoi le dădea săracilor.

Asta îl făcea un om bun sau un om rău? 🙂

Pe lăcomie se bazează și evoluția omului dar și involuția după cum foarte bine arată imaginea de mai jos. Pentru că omul a fost lacom și și-a dorit mai mult, a evoluat industria, tehnologia, industria farmaceutică, știința etc. Dar în același timp e adevărat că dacă nu poți stăpâni cât îți e dat, ești sortit pieririi!

lacomie

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)