Zilele acestea s-au comemorat 70 de ani de la bătălia de la Păuliș în care trupele românești au oprit avansarea trupelor maghiare ce doreau să pătrundă înspre centrul țării, aliați fiind ai Axei, a naziștilor. La bătălia de la Păuliș, România a pierdut 10 ofiţeri, 10 subofiţeri, 148 de elevi şi 209 de soldaţi.

Cuvintele pentru a-mi exprima recunoștința, respectul și admirația pentru acei oameni care au luptat și mai mult, unii și-au dat viața pentru libertatea noastră, nu există.

Nu îmi pot imagina ce se afla în sufletul acelor tineri bărbați, cu vârste în jur de 20 de ani, care își luau rămas bun de la mamele lor, de la tații lor. Nu îmi pot imagina cât de mult te poate strânge sufletul la gândul că e posibil să vezi ultima oară ochii sclipitor, plini de emoție ai copilului tău.

Nu îmi pot imagina cât de multă durere se afla în inima și ochii iubitei sau soției care la fel, spunea rămas bun și poate în sufletul ei auzea o voce ce zicea ”azi ne vedem pentru ultima oară”…

Nu îmi pot imagina ororile războiului, teama de a nu fi răpus de plumbul zburător, invizibil, de moartea care păștea la centimetri distanță de țeastă…

Nu îmi pot imagina gândurile din mintea unor tineri care abia și-au început viața și totuși trebuiau să fie pregătiți pentru prețul final, absolut…

Astăzi, Dumnezeu i-a mai ținut în viață pe unii dintre acei copii de război, acei copii deveniți bărbați în clipa în care au văzut moartea cu ochii lor, în clipa în care a încolțit în inima lor cea mai violentă formă de teamă.

paulis-comemorare-70-ani-eroi-003

Acei copii bătrâni, astăzi cu părul alb, sprijiniți de-un baston de lemn, lustruit, cu aceleași uniforme, trecute prin decenii tot mai greu de numărat, păstrate cu grijă și călcate an de an de aceleași soții iubitoare, pășesc cu greu, simțindu-și anii în genunchi, pe treptele monumentului ridicat în cinstea lor, în cinstea onoarei, a curajului și a dragostei de țară.

Monumentul de la Păuliș a fost construit pe sânge și spălat de lacrimi și sudoare. Dumnezeu știe la câte a fost martor. Dumnezeu știe câte a văzut pământul acela.

Pentru toți acei patrioți și eroi, care au luptat și au pierit în numele unui ideal banal astăzi, numit libertate, îmi plec fruntea și ochii, cu recunoștință și respect. Nimic nu are să vă ia vreodată meritele sau să vă șteargă din cartea celor drepți.

Voi ați ales să nu aveți nimic, ca noi să avem totul.

Glorie și cinste eroilor de la Păuliș!

Mulțumesc d.lui Nistor Năstasă pentru bunăvoința de a-mi oferi aceste imagini pe care dânsul le-a capturat la comemorarea eroilor de la Păuliș.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)