Acum vreo 5 ani lucram într-o firmă și nu aveam un salariu mai mare de 1000 de lei. Naiba știe cum făceam, dar mai toți colegii eram mari amatori de iPhone-uri și telefoane inteligente care costau de 3-4 ori salariul nostru.
Am căzut și eu în capcana de a-mi cumpăra un telefon de genul ăsta, care ce-i drept doar se apropia de un salariu, nu-l depășea. Stau să mă gândesc spre exemplu acum că a apărut noul iPhone, câți oameni practică genul ăsta de cumpărături, îndatorându-se inconștient doar ca să-și satisfacă nevoia de… validare socială sau altă bazaconie similară.
La momentul actual, încă am acel Samsung S1 pe care l-am cumpărat acum aproape 5 ani. Uneori mi se blochează, la câteva zile îi trebuie un restart, îl mai înjur când se blochează în timp ce vorbesc la el, bateria ține tot mai puțin, dar încă merge. Așa cum e își face treaba și nu aștept un telefon cadou și nici nu simt nevoia să-mi cumpăr un alt telefon cât timp ăsta merge.
Știi de ce? Pentru că știu că un telefon nou nu o să îmi afecteze pozitiv starea de spirit mai mult de câteva zile, cel mult 1-2 săptămâni până când l-am explorat și am descoperit tot ce era de descoperit la el.
Un telefon nou e mai mult sau mai puțin o jucărie nouă pentru un copil mare.
Nu vreau să fac o morală celor ce-și cumpără telefoane care costă 2-3 salarii, evident plătind niște rate lunare sau abonamente care îi înrobesc financiar câțiva ani. Totuși, aș vrea să îi întreb dacă într-adevăr merită să lucrezi de ex. 60 de zile de muncă sau 20 de zile nonstop ca să plătești un telefon ce costă 3000 de lei (considerând că salariul ar fi 1000 lei).
Cu alte cuvinte să muncești 20 de zile nonstop ca să plătești o bucată de plastic.
Mie asta mi se pare sclavia modernă. Să îți vinzi timpul pentru o bucată de plastic care îți aducă maxim 2 săptămâni satisfacție că ești în rândul lumii sau orice alte filme ai avea. Oricât ai încerca să îți argumentezi decizia de a cumpăra un astfel de gadget, în fond există un motiv principal care face 80% din puterea de decizie și restul sunt B.S.-uri raționale din cauză că încerci să te convingi pe tine că ai făcut o alegere bună și nu ești un „fraer”.
Din punctul meu de vedere, dacă salariul lunar nu e de cel puțin de 2 ori mai mare decât prețul gadgetul pe care ți-l cumperi, ești un fraier. Dar asta e numai opinia mea, tu poți crede ce vrei.
Chiar am vorbit cu o prietenă recent care voia să-și cumpere un telefon și mi s-a părut extrem de comic felul în care argumenta și scotea aproape date tehnice ca să mă convingă pe mine ca să fiu de acord cu ”buna decizie”, ca eu s-o validez și s-o fac să se simtă mai bine. N-am făcut-o evident.
Cred că datele tehnice sunt puse în mare parte pe site-uri ca să reprezinte argumentul rațional pentru care cineva își cumpără un gadget/telefon/un uatevăr d’ăsta.
Partea și mai comică e că mai toți cei care cumpără un telefon inteligent cu super procesoare și memorii, ecrane de gorilă și filmare ultra HD cu un număr infinit de pixeli, cu argumente ultrasofisticate, sfârșesc să frece cu degetul pe ecran, derulând frenetic ore în șir timeline-ul Facebook-ului, unde „investesc inteligent” restul de ore disponibile. Mi-e milă, sincer.
Ca să finalizez, articolul ăsta a fost o inspirație de moment, chiar dacă a fiert în mine de multă vreme, dar în mare parte se datorează prietenului meu Szilard care a postat video-ul de mai jos, cu fostul președinte al Uruguay-ului, José Mujica. Grozav video! Recomand să-i dai 10 minute din timpul tău! Acum! Și… poate te vei gândi de două ori înainte să îți cumperi următorul telefon sau gadget. Acum share la articol și uită-te la video.
Felicitari Adi pentru ca incerci sa deschizi oamenilor ochii prin toate articolele tale! 🙂
Si eu tot le spun, mai ales celor de varsta noastra…cumparati smartphone-uri cu 3000 de lei si le folositi aproape la fel ca pe cele vechi, doar sa vorbiti, trimiteti mesaje, facebook, jocuri, cateva aplicatii si poate filme.
Prea putini isi cumpara un telefon sa se foloseasca de el la o capacitate mai mare, sau poate chiar sa castige bani cu el. Va ajutati parintii sa nu mai stie cum sa plateasca rate de multe ori doar ca sa aveti ultimele gadget-uri de pe piata ca sa aveti “rating” si sa va creati o imagine pe care nu o puteti construi prin puterea voastra, prin lucrul mainilor voastre, prin cultura sau alte lucruri nobile.
Am ajuns exact cum spun versurile din melodia asta.
https://www.youtube.com/watch?v=iEe3hBXZEyI
Le doresc tuturor sa ajunga sa cunoasca ce e important cu adevarat in viata, dincolo de parerea celor din jur. 🙂
Așa le doresc și eu Timmy. Mulțumesc pentru comentariu. Din păcate, sunt aproape sigur că cei mai mulți dintre cei care vor citi articolul o să aibă o reacție negativă și o să ignore. Dar, pentru acel 1% sau 0.1% care se va schimba, a meritat efortul nostru ca să scriem. Să avem înțelepciune!
Pana acum 2 sau 3 ani eram ferm convins ca nu voi folosi niciodata un telefon inteligent (smartphone). Am primit unul nou nout la serviciu si am pus pe el strictul necesar in materie de aplicatii care sa-mi usureze munca.
Acum nu mai lucrez acolo, lucrez acasa si imi lipseste nespus acel dispozitiv cu care imi pot organiza foarte eficient viata si munca de blogger in devenire. Un smartphone este foarte util daca il folosesti pentru optimizarea vietii de zi cu zi atat pe plan profesional cat personal.
Am si gasit la un raport calitate pret un super dispozitiv, o super imbinare intr-e telefon si tableta. Costa maxim 600 de lei dar ma ajuta sa fiu organizat , sa-mi setez notificari programate si sa testez varianta afisarea pe dispozitive mobile a continutul pe care il adaug periodic online.
Deci, un smartphone sau o tableta este in ziua de astazi (si va deveni din ce in ce mai) un “must have” din punctul de vedere al utilitatii, nu al statutului social.
Voi scrie probabil un articol intreg legat de acest subiect 😉
Din perspectiva asta e clar un tool care te ajută, însă majoritatea nu e nici antreprenoare, nici blogger 🙂 Eu încă folosesc excel și agendă clasică pentru task-uri… poate refuz să evoluez din cauză că nu am un telefon mai stabil.