În timp ce-mi preparam cafeaua mă gândeam la gazul care mă ajută să fierb apa. Apoi mă gândeam la resursele energetice. Apoi m-am gândit la câte războaie, câte cuceriri sub pretexte aberante în spatele cărora se ascundeau resursele energetice, au existat de-a lungul timpului.

Ne uităm în istorie, citim despre crimele pentru creștinizare, despre arderile pe rug, despre superstițiile ce domneau în Evul Mediu, despre toți domnitorii care au suferit de mania puterii, înrobind și ucigând sute de milioane de oameni.

Ne considerăm civilizați în comparație cu ei pentru că noi avem legi, avem democrație, avem drepturi, avem libertate. Noi nu mai ardem pe rug ci trimitem oamenii în judecată. Totuși am ucis și ucidem pentru resurse.

Mă gândeam la ziua în care Soarele va fi principala resursă și la cum vor arăta acele zile. Ce vor citi copiii despre noi în cărțile de istorie?

Că ne-am ucis între noi pentru o mâzgă neagră? Că generam insule de gunoaie din cauza supraconsumului de obiecte, multe fără de folos? Mă întreb cât de barbari vom părea noi în ochii celor ce se vor naște de acum într-o sută de ani.

Sunt sigur că vom fi văzuți ca niște barbari sinucigași. Nu vreau să o mai lungesc că mă apuc și scriu din nou despre industria farmaceutică, industria sucurilor răcoritoare, a tutunului și așa mai departe, care din nou, sper să fie în viitor doar un subiect de istorie.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)