The dark side of motivation sau după cum o numesc eu, Patologia Sistemelor Motivaționale, se referă la rezultatul nedorit pe care eu cred că un procent foarte mare dintre adepții dezvoltării personale și a motivației îl obțin ca urmare a unui deficit de înțelegere și interpretare.
Mi-a plăcut foarte mult ce a spus Jim Rohn cândva: ”Motivația nu este suficientă. Dacă iei un prost și îl motivezi, acum ai un prost motivat”.
Eu nu-mi permit să folosesc limbajul lui Jim Rohn deși poate am s-o fac peste 50 de ani și 1000 de cărți citite.
Patologia asta a motivației despre care vorbesc se referă în mare la o nevoie sau chiar la o dependență de a obține o încurajare care duce la încărcarea bateriilor mentale, o doză în plus de energie psihică care mai apoi să fie consumată într-un mediu nociv, neducând la niciun rezultat, ba chiar la nefericita apariție a unor frustrări care pot agrava situația.
Mă refer aici inclusiv la devoratorii de citate motivaționale sau texte motivaționale de pe rețelele de socializare. Unii poate chiar suferă de probleme emoționale grave, fiind foarte dezechilibrați în viața personală. Apoi, se încarcă cu aceste doze de motivație și mai reușesc să funcționeze încă o zi într-o lume pe care probabil chiar o urăsc.
E același lucru ca în psihologie. Zicea un psiholog că există 2 tipuri de de terapie (psihologilor ce mă urmăresc, vă rog să mă scuzați dacă nu reproduc întocmai sau dacă nu folosesc termenii specifici): terapia de suprafață – care elimină efectele și terapia de profunzime care elimină cauzele.
Ei bine, eu am făcut deja o analogie între terapia de suprafață și patologia sistemelor motivaționale. Ele nu rezolvă problema, doar o maschează, o ung puțin cu niște antiinflamator după care pacientul poate pleca acasă dar cu riscul de a reveni cândva la aceleași probleme sau la varianta lor îmbunătățită.
Fiind un entuziast ”înrăit”, am trăit și eu cândva acele nefericite episoade în care mă hrăneam cu entuziasmul noilor începuturi, a noilor proiecte care m-ar fi salvat de la o slujbă pe care realmente o detestam. Am trăit 3 ani același episod zilnic, cu speranța că într-o bună zi lucrurile se vor schimba. Nu s-au schimbat de la sine. S-au schimbat atunci când am decis ce vreau să fac cu viața mea și am folosit puterea motivației pentru a mă pune în mișcare și a acționa.
Ca să concluzionez, vreau să rezum totul la câteva cuvinte pe care trebuie să le ții minte dacă nu vrei să repeți experiența mea sau a milioane de oameni din lumea întreagă:
Motivația este combustibilul pe care îl arzi în motorul vocației tale.
(vezi lista mea completă de citate)
Cu prietenie,
Adrian
Foarte bine spus. Ai dreptate cu privire la cele două forme de terapii. Chiar recent am avut un exemplu, detaliile nu le pot menționa.
Sunt foarte periculoase acele poze care tot circulă pe Facebook cu fel și fel de doze motivaționale cum spui tu. Mă înrijorează să văd adolescenți de 12-14 ani care postează lucruri pe care nici pe aproape nu le pot înțelege și riscă să dezvolte un comportament sau un stil de viață nociv. Din păcate această libertate a informației duce și la o responsabilitate pe care trebuie fiecare dintre noi să ne-o asumăm când navigăm. Doar că unii sunt încă departe de a dezvolta acest simț.
Foarte tare că ai citate scrise de tine. Good job!
Mulțumesc, Sergiu! Eu cred că motivația și optimismul oamenilor trebuie să vină din urmărirea vocației, nu din participarea la seminarii de pump-up unde se entuziasmează și… atât. Cred că asta face diferența. Lorand Soares spune că cei care doar participă la seminarii ca să se motiveze dar nu fac nimic apoi sunt drogați haha
Foarte bine punctat:) cunosc multi oameni care, in ciuda doping-ului motivational, raman in aceeasi stare din care se chinuie cu disperare sa iasa si da, exact cum spuneai tu, “motivatia” nu face altceva decat sa mascheze problema reala. Curentul acesta motivational+dezvoltare personala greseste profund prin mesajele duble pe care le ofera: pe de o parte, te incurajeaza sa iti dezvolti autonomie in gandire si motivatie, iar pe de alta parte, te face dependent de citate/tabere/discursuri care te incarca cu energie pe moment, insa in momentul in care pierzi contactul cu ele, motivatia ta e la loc…adica la pamant. A se vedea persoanele care citesc zilnic literatura motivationala si participa la toate seminariile posibile, in timp ce viata lor ramane neschimbata. Consumam pasiv ceea ce ar trebui sa producem activ.
Excelent! Mulțumesc pentru comentariu! Cât de departe se poate ajunge: la o formă de dependență. E și teoria care spune că antrenarea subconștientului durează mult timp așadar e nevoie de multă expunere la mesaje pozitive, însă nu știu în ce măsură, la fel cum ziceai tu, se transmite și mesajul de a acționa. Unii o fac dar alții probabil că prea puțin. În orice caz, nu toți oamenii sunt concepuți a avea nivele superioare de conștiință / energie vitală mare. Am trăit asta fie testând schimbarea pe propria piele, fie încercând să-i schimb pe alții (mare greșeală). Mi-a plăcut mult ultima ta propoziție. Din punctul meu de vedere, descoperirea și urmărirea vocației e una dintre cheile fericirii (și nu sunt multe chei) și la asta se rezumă producerea în mod activ a motivației/energiei/inspirației/bunei dispoziții.
Consumatorul de citate se afla doar intr-o anumita faza. Avem negarea, apoi acceptarea situatiei, apoi PREGATIREA, si apoi actiunea. Cel care citeste citate este in faza de PREGATIRE, e la un pas de a actiona, si e pe drumul cel bun deseori! Faptul ca citeste arata ca a depasit faza de negare, si a intrat de mult in cea de acceptare, trecand incet spre PREGATIRE. In viitor va actiona, mai devreme sau mai tarziu. Si va descoperi sensul si scopurile existentiale.
Interesant. Deci e doar o noțiune de timp până va ceda și va face schimbările de care are nevoie?