Dacă am putea privi imaginea societății de astăzi dinafara ramei în care locuim am putea vedea că dincolo de toate diferențele dintre națiuni, avem același formate predefinite, induse de viteza vremurilor trăite, de modă, de toate nevoile curente.

Devenim tot mai simpli pe măsură ce mediul în care trăim devine tot mai complex.

De ce devenim tot mai simpli? Pentru că devenim tot mai selectivi în a permite valorilor să ne pătrundă mintea și sufletul. Ne înconjurăm cu materie ca să compensăm lipsurile interioare, lacunele spirituale și mentale.

Un exemplu ce poate părea absurd este diferența la nivel de mesaj în industria muzicală din ultimii 50 de ani. De la ”Frumoasele mele lalele” și ”Iubire bibelou de porțelan” la ”Dă din buci” și ”E joi și  nu mai suntem noi” (sau ceva de genul – nici nu are sens să rețin mizeriile astea).

Poate că pare o banalitate dar este o metodă de a lua pulsul culturii. E un puls greoi și apăsat. Un puls al unor artere ticsite de grăsimea inculturii și a prostiei, sărbătorind gloria capitalismului care îndeamnă la uzul acestei pietre filozofale descoperite după 89, care transformă orice în bani.

Nu vreau să deviez prea mult de la subiectul ce mi l-am propus. Ideea era că devenim mai săraci chiar dacă facem școli, facem facultăți, lucrăm chiar și câte 2 job-uri. Respectăm niște tipare firești ca și mariajul/reproducerea și ajungem să oftăm în câțiva ani că nu am trăit suficient sau cum am fi dorit.

Ce înseamnă firesc? Exact ce face majoritatea, deși nefiresc, majoritatea se așteaptă la ce primesc cei ce se comportă nefiresc 🙂

Suntem mai săraci pentru că nu suntem în control. Trăim pe pilot automat în funcție de ce ne pregătesc alții să trăim. Dincolo de toate astea, trăim cu iluzia că suntem protejați, că suntem liberi, că avem drepturi și că și aceste drepturi ne sunt protejate.

Chiar dacă articolul ăsta aduce un iz de victimă neputincioasă, nu este deloc așa. E vorba din nou de a lua pulsul. Asta înseamnă că totuși încă ne permitem luxul de a deveni mai buni și de a evada din niște structuri care ne consumă.

Cât timp avem o inimă care bate în piept suntem capabili să ne construim propria lume schimbând-o pe cea în care trăim și să alegem să fim liberi.

libertatea

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)