Văd distribuită pe Facebook o poză cu o băbuță cu 3 mere în mână, întinzându-le la cel care face poza – probabil să i le dea gratis (nu să i le vândă). O imagine care aproape că mi-ar încălzi inima și mie.

Singura problemă pe care o am cu imaginea e că scrie pe ea ”săracii sunt cei mai darnici”.

Chestia asta e atât de generală, exact ca și cum ai spune ”oamenii sunt buni” – și oamenii nu sunt toți buni: există și teroriști pe planetă, criminali psihopați, schizofrenici care nu mai ai control asupra propriului creier și fac rele, sau chiar dezaxați mintal care împușcă pui de urși în România lui 2016 pentru că reprezintă probabil un pericol uriaș pentru populație.

Oamenii sunt oameni – unii sunt buni, alții răi, și culmea poți fi și rău, dar și bun, fluctuând de la una la alta în funcție de cât de bine sau rău îți merge în viață.

Dărnicia și generozitatea e o caracteristică a motivației omului, a cât de bine înțelege și empatizează cu o situație.

Ca să fiu mai concret, îți spun povestea unui multimilionar care nu avea nicio treabă cu caritatea, dar s-a schimbat în momentul în care a trecut printr-o experiență ce l-a marcat. Cred că era prin anii 90, pe vremea războiului din Iugoslavia, când un prieten l-a sunat pe tipul ăsta milionar și i-a spus dacă nu ar vrea să vină cu el într-o misiune dintr-asta de caritate. Cu chiu cu vai a tras de el ca să meargă. Urma să ducă unor copii din Bosnia niște cărucioare cu rotile pentru că mulți copii au suferit în urma războiului.

Ei bine, ajuns acolo, milionarul nostru e abordat de un copil care s-a agățat de piciorul lui, după ce au făcut donațiile. L-a întrebat pe copil ce vrea să facă și acesta i-a răspuns: ”vreau să îți memorez chipul ca atunci când ajung în Rai să te recunosc.”. Experiența asta l-a dat complet peste cap și mai târziu a pornit misiuni și mai mari, ceva asociații care au făcut mult, mult bine pe acolo.

E o poveste foarte faină care îmi place. În același timp, există oameni săraci care donează fiecare după punga lui, un leu sau 10, fiecare cât poate. E adevărat că nu suma contează ci cât de darnic ești când dai – s-o dai din inimă, ar zice unii. Nu de alta, dar poți fii sărac și să dai la biserică când îți vine farfuria în față numai pentru că au dat și ceilalți 300 sau pentru că altfel te bate Dumnezeu, sau cine știe ce alte aberații.

Motivația omului contează – nu obiectul dărniciei!

Da – sunt și oameni săraci și oameni bogați care donează și probabil că proporția e aceeași. Fiecare leu contează, dar mi se pare complet nejustificat și un material de indoctrinare de o calitate slabă să spui că săracii sunt cei mai darnici.

Sunt oameni bogați care investesc miliarde de dolari în proiecte caritabile care salvează zeci și sute de milioane de vieți anual – de la vaccinuri împotriva a nu știu ce viruși din Africa, până la proiecte de epurare și distribuire de apă potabilă în cele mai insalubre colțuri ale Indiei – nu o să dau nume aici, cei curioși pot căuta, cei ignoranți rămân cu like-ul la postarea cu băbuța.

Anyways, sper că nu am jignit prea multă lume pe nimeni și că mesajul meu e clar și simplu: atât săracii, cât și bogații sunt la fel de buni, la fel de zgârciți, la fel de frumoși, la fel de nenorociți – proporția e aceeași, doar că trebuie să scoți capul din vizuină și să decizi în care tabără vrei să fii.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici