A postat cineva pe Facebook o chestie interesantă. Cică oficialitățile italiene adună circa 1 milion de euro pe an din Fontana di Trevi, cea mai celebră fântână din lume care se află în Roma. Turiștii vin, aruncă monede cu speranța că se vor reîntoarce, iar oficialitățile adună 1 milion de euro pe an. Îmi plac miturile și legendele, mai ales cele care produc bani.

Faza e următoarea. Cică oficialitățile subvenționează cu milionul acela de euro un supermarket de unde săracii își pot procura mâncare gratuit.

Reacția majorității la acea postare a fost ”wow, ce drăguț”.

Reacția mea a fost ”waste of money”.

De ce? Simplu.

Nu sunt împotriva carității – spre deosebire de unii care mă înjură pentru ce am spus, eu am mai susținut câte un act caritabil pe ici, pe colo.

Sunt însă împotriva hrănirii săracilor pe termen lung, mai ales în zone ale lumii în care se poate face ceva mai mult decât să trimiți camioane cu sticle de ulei, orez și zahăr.

Că tot se dau unii mari creștini, dar n-au citit Biblia în viața lor, în Biblie parcă e un verset foarte inteligent care sună ceva de genul ”Îi dai unui om un pește, îl hrănești o zi. Îl înveți să pescuiască și îl hrănești o viață.

Exceptând cazurile oamenilor cu handicap care trebuie susținuți de stat pentru că nu pot munci – deși sunt exemple de oameni țintuiți toată viața în scaune cu rotile care își câștigă pâine (uite un exemplu aici) – majoritatea săracilor sunt doar oameni puturoși și/sau needucați.

Nu mă interesează să judec și să fac morală nimănui, dar realitatea asta e. E unu’ la vreo 40 de ani care cerșește de când îl știu. Are mâini, picioare, dar preferă să cerșească și după ce i-am spus de câteva ori ”Caută-ți de muncă. Mergi la primărie cu o mătură și pune-te să mături prin curte. Apoi du-te la primar și spune-i să îți dea un post”.

Oricine ești, dacă vrei să muncești tot găsești ceva de lucru. Mai ales când ai de crescut prunci și îți cârâie stomacul.

E adevărat că există cazuri de oameni care dacă nu mănâncă acum, mâine nu mai sunt, dar acelea ar trebui să fie cazuri sociale, nu subiect de ”mâncare pe gratis pentru săraci la supermarket”.

Eu cred în capitalism și în valoare oferită!

Cu 1 milion de euro pe an practic ”donați” de turiști, oficialii Romei ar putea plăti 80 de săraci cu €1000/lună, timp de 1 an, ca să lucreze pământul sau orice altă activitate cu caracter economic!

Astfel, s-ar putea produce mai mulți bani ca anul viitor să se angajeze 200 de săraci, în doi ai 400 și ce să vezi, în vreo 10 ani poți creea locuri de muncă pentru mii de săraci, oameni ai străzii, cerșetori etc., oameni pe care să-i reintegrezi în societate, devenind independenți, capabili să se descurce singuri, fără să mai fie vulnerabili și dependenți de ajutoare!

Cred în caritate cu caracter economic pentru că doar în felul ăsta există SUSTENABILITATE pe termen lung.

Așadar, concluzia este una singură:

Săracii NU trebuie hrăniți. Trebuie lăsați să muncească ca să se hrănească singuri!

Iar responsabilitatea liderilor e să faciliteze asta, indiferent de gradul de dificultate. Există soluții, trebuie doar căutate.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)

➡ iar apoi vezi că ai un 🎁 aici