În drum spre București, tren, 15.09.2015, ora 20:01

Se făcea că acum vreo 5 ani lucram într-o companie arădeană. Eram un tânăr îndrăzneț, cu vise mari, dar prea firave în fața idealismului meu naiv. Cu alte cuvinte visam mai mult decât acționam și speram că lucrurile aveau să devină de la sine mai bune.

Știam de Jim Rohn, Bob Proctor, Tony Robbins, Zig Ziglar, îi ascultam, mă motivau, mă inspirau și… cam atât. Dar toate la timpul lor…

Într-o zi, șeful echipei din care făceam parte, care era și el un împătimit al dezvoltării personale, vine la mine și îmi spune: „Adi, ai auzit de Robin Sharma? Ai citit cartea Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul pe care a scris-o?”.

Nu știam de el și nici de carte. I-am răspuns „Nu. Nu am citit cartea și nici n-am auzit de Robin Sharma.”

Mi-a făcut atunci colegul respectiv o „prezentare de vânzări”, încât dacă avea la el una din cărțile scrise de Robin Sharma eram hotărât să i-o cumpăr. Pur și simplu m-a impresionat și m-a fermecat omul ăsta.

Robin Sharma mi se releva ca un om de succes: antreprenor, bogat, sănătos, un om care își trăiește vocația și inspiră milioane de oameni din întreaga lume.

Apoi mi-a zis „Ah, știi, vine la București peste câteva săptămâni. Doar oameni de top participă la seminarul lui. Doar manageri, antreprenori, oameni cu bani, oameni care vor să învețe leadership, care vor să învețe despre succes. Evident, prețul biletului e pe măsură”. Biletul la seminarul lui Robin era pe atunci 2-3 salarii de-ale mele.

Îmi aduc aminte cum am îndrăznit să visez: „Într-o zi, o să merg și eu să-l văd pe Robin Sharma. Ce mi-ar plăcea ca data viitoare când vine în România, să fiu și eu acolo, în primul rând, sorbind învățăturile lui, ca să devin și eu un om de succes ca și el”.

Am îndrăznit să visez. Era simplu să visez. Eram un idealist. Nu e nimic rău în a fi un idealist, dar dacă idealismul nu se îmbină cu realismul într-un anumit punct, și dacă nu lucrează împreună mai departe, nu se întâmplă nimic.

Ei bine, au trecut câțiva ani buni de atunci. Între timp m-am lăsat de job și am mai învățat cum să-mi controlez idealismul în favoarea realismului. Am devenit un freelancer care voia să facă saltul în partea dreaptă a cadranului banilor, urmărind să devină un antreprenor.

În primăvara lui 2015, văd un anunț pe Facebook: „Robin Sharma vine la București pe 17 septembrie 2015”.

Mi-am spus imediat: „Acum e momentul. Anul ăsta îl văd pe Robin”.

Recunosc că nu am fost unul dintre cei mai încrezători oameni. Am luptat foarte mult ca să-mi construiesc încrederea, să-mi lărgesc orizonturile, să-mi depășesc limitările cu privire la bani, la felul în care fac bani și la felul în care mă raportez la bani.

Prin 2007 am primit de la o prietenă un magnet de frigider pe care scria citatul „Visele devin realitate dacă ai curajul să le urmezi”. Ani buni nu am înțeles care e faza cu acel curaj. Cum adică dacă am curajul să le urmez?! Nu înțelegeam.

Cum am ajuns să înțeleg? Citind. Vizionând sute de ore de materiale video. Ascultând sute de ore de audiobook-uri. Ieșind obligat din zona de confort, cât mai des. Evident, mă refer aici la tot ce înseamnă dezvoltare personală.

După toți acești ani și multă muncă de convingere cu o minte mediocră, dar cu mult potențial, am ajuns să înțeleg citatul acela. Încă îl am pe frigider și zâmbesc când îl privesc.

Ce vreau să spun e că într-adevăr, visele devin realitate dacă ești hotărât, pentru că nimic nu poate sta în calea unui om hotărât. Nici măcar el, cu toate fricile sale care încearcă să-l țină la căldurică, în interiorul bulei de confort și siguranță.

Dacă nu aș fi îndrăznit să visez și să lupt pentru visele mele, încă eram un angajat, probabil cu părul alb și multe riduri, obez (arătam promițător în direcția asta), plafonat și depresiv.

Viața e frumoasă, dar nu e roz. E o luptă dură pe care o duci… cu tine. Cu versiunea ta „upgradabilă”, tu cel de ieri care are multe de învățat.

Astăzi, mă îndrept spre seminarul lui Robin Sharma, unde voi sta dacă nu în primul rând, în primele rânduri, cu un bilet de intrare care valorează 5-6 salarii pe care le câștigam atunci când abia îndrăzneam să visez că-l voi întâlni pe Robin.

Nu spun asta ca să mă dau rotund sau ca să impresionez pe cineva. Vreau să spun și eu, tare și răspicat, să întăresc miile de oameni care au spus-o înaintea mea că „dacă vrei, înseamnă că și poți”.

Totul e posibil prin dorință, planificare și acțiune. Am învățat asta the hard way și mai am multe, multe, multe de învățat.

Așa că, sunt deschis spre experiențe care să mă transforme, să mă facă mai bun, sunt deschis spre visele mele cele mai îndrăznețe, sunt fidel lor și fac tot ce îmi stă în putere ca să le obțin.

Urmărește-ți visele! Avem o singură viață. Nu are sens să ne prefacem că jucăm „jocul siguranței”. Nu există așa ceva.

Viața e o aventură și așa trebuie să rămână. Iar aventurile trebuie trăite la maxim, corect?! 🙂

Sunt recunoscător pentru tot ceea ce am și caut să descopăr tot ceea ce pot deveni. Tot!

Just do it.

robin sharma si stepan adrian

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)