dragoste

Nu știu dacă ești prima dată la mine pe blog, cu ce frecvență îmi citești articolele sau ce știi sau crezi despre mine dar o să te rog ceva. Dacă relația de dragostea face parte din sistemul tău de valori actual și mai mult, e pe primele locuri în topul tău, îți recomand să închizi site-ul și să continui ce făceai înainte. Nu doresc să creez sub nicio formă îndoieli sau frustrare.

În caz contrar, o să continui și o să explic ce anume am vrut să spun prin titlul articolului ”Am spart Dragostea în bucăți pentru tine”.

Există atât de mulți oameni care cred în mitul sufletului pereche și al iubirii absolute, eterne și profund romantice din cauza misticismului acesteia, încât am vrut să le transmit un mesaj concret celor ce doresc clarificare și caută răspunsuri: iubirea e absolută, universală și deloc orientată spre un individ.

Faptul că te îndrăgostești de un om, îi spui că îl iubești și ajungi să nu te mai poți desprinde de el, uneori fără să nici nu mai vrei să trăiești fără el, nu înseamnă că ți-ai găsit sufletul pereche. Uneori nu înseamnă nici măcar că iubești.

Ca o paranteză, obișnuiam să spun că un test al iubirii ar fi acela în care poți oricând dona un rinichi persoanei iubite, fără să ai vreo părere de rău. Atunci poți spune că iubești. E doar o părere personală. În același timp conștientizez și că subiectul e mult mai complex și nu vreau să mă ocup de el aici.

O să mă refer în continuare strict la iubirea de cuplu. Majoritatea oamenilor își găsesc partener în orașul în care locuiesc. Se întâmplă așa fie că e vorba de un oraș de 100.000 de oameni sau de un sat cu 1000 de oameni. Evident că există și excepții dar factorul de proximitate este incontestabil din punctul meu de vedere.

Asta înseamnă că ne alegem parteneri din zona în care trăim, din mediul din care trăim, având poate aceleași obiceiuri ca noi, uneori aceleași orientări religioase, politice etc.

Când am gândit asta prima dată, am izbucnit în râs de unul singur. S-a aprins un beculeț.

Deci va să zică, oamenii cred în suflet pereche, în iubirea perfectă, își găsesc parteneri la ei în oraș cu care trăiesc toată viața, fac copii, se căsătoresc și au parte de fericire (într-o mică sau mare măsură de la caz la caz)?!

Ce e și mai interesant e că marea majoritate a oamenilor au în topul sistemelor de valori de cuplu exact sexul și atracția sexuală. Când dispare asta, totul începe să se destrame dar mai există totuși ceva ce îi ține împreună, un ”ceva” care e responsabil de așa-numita dragoste sau iubire: OBICEIURILE!

S-au făcut tot felul de cercetări cu privire la obiceiuri și s-a demonstrat că o anumită activitate devine obicei dacă e practicată 66 de zile.

Asta înseamnă că poți transforma ceva în automatism în doar 2 luni. Practic, în 2 luni poți băga ceva atât de adânc în mintea ta, în acel subconștient care dictează fără voia ta directă tot ce faci, încât să nici nu mai fi conștient de motivele pentru care faci sau trăiești ceva.

Există obiceiuri pozitive și obiceiuri negative. Sunt sigur că știai de asta. Din păcate, o relație poate fi un obicei negativ, atunci când cei doi sunt prizonieri în ceva ce nu are viitor, suferă din cauza limitărilor sau blocajelor și poate nici nu mai știu ce mai împart.

Se spune de asemenea că obiceiurile rele nu pot fi șterse. Am vorbit cu o femeie care spune că iubește și suferă după un tip chiar și la un an după ce s-au despărțit. Asta eu consider un obicei negativ, rău și care nu poate fi șters.

Vestea bună e că obiceiurile pot fi înlocuite. Nu pot fi șterse dar pot fi înlocuite. Asta am citit într-o carte scrisă de Robin Sharma, Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul.

Ideea e că profunzimea sentimentelor pe care le-a dezvoltat tipa pentru acel tip, sunt atât de adânc înfipte în subconștientul ei încât se trezește adesea trăind imagini din trecut care provoacă durere în momentul în care partea responsabilă de realitate și prezent din creier spune ”Deșteapto, vezi că emoțiile astea sunt legate de ceva ce s-a sfârșit acum un an. Ce tot faci acum? De ce continui să plângi?

Concluzia mea e că iubirea și îndrăgosteala nu sunt chestii deloc mistice. Totul pornește de la o atracție fizică/mentală și sfârșește printr-un obicei care poate fi bun sau rău.

În 66 de zile poți instala ceva sau poți dezinstala ceva.

Vestea proastă e că dezinstalarea, spre deosebire de instalare, presupune mai multă muncă, mai mult efort. De ce? Pentru că doare!

Majoritatea oamenilor spun și cred că iubesc în toate relațiile pe care le trăiesc. Când se despart suferă, după care devin indiferenți, apoi iar se îndrăgostesc și iar iubesc.

Atunci, întrebarea mea e doar ”ce chestii mișto facem în cele 66 de zile de dezinstalare a fostei iubiri”? Nu o să răspund aici și acum. S-a lungit prea mult articolul. De fapt să își răspundă fiecare și dacă cineva are nevoie expres de răspunsul meu, să îmi lase un comentariu mai jos și o să răspund.

Iubirea nu e deloc mistică. Ea e universală. Face parte din sistemul de structură al speciei. E un mecanism de supraviețuire și prosperitate al speciei. Dacă nu ne-am iubi și ne-am urî, am dispărea rapid. Ești de acord, da?!

Atunci, spune-mi câți oameni ai putea iubi din ce 7.8 miliarde câți suntem pe planetă?! Întreb retoric.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)