In urma cu aproape 1 an imi dadeam demisia de la job-ul unde lucrasem 3 ani si un pic.

Majoritatea celor pe care i-am vazut plecand din firma ori erau concediati, ori plecau de buna voie pentru ca nu le mai convenea ceva. Adesea auzeam afirmatii in genul “Ma duc sa imi dau demisia si sa vezi ce ma cert cu sefa. O sa ii spun tot ce am inghitit anii astia.”.

Ba mai si urlau sa se auda pana in biroul principal unde toata lumea lucra. Probabil ca erau si cautatori de spectacole aceia care faceau asta.

Nu a fost acesta si cazul meu. Mi-am dat demisia cu zambetul pe buze, multumind pentru experienta pe care o acumulasem in cei 3 ani si ceva.

Pentru mine acei 3 ani au fost facultatea pe care nu am reusit niciodata sa o termin (nu ca nu eram capabil ci ca imi lipsea interesul si nu imi face placere sa imi bage altii in cap chestii pe care le consider nefolositoare – dar asta e o alta discutie care se poate dezbate frumos).

Timp de 3 ani am simtit ca nu fac absolut nimic pentru mine pe plan profesional si vedeam in jobul meu doar timp pe care il vindeam unui om care isi indeplinea visul cu ajutorul meu, oricare ar fii fost acel vis.

Chiar daca banii pe care ii faceam consider ca ii meritam, acestia erau putini si mereu apucam sfarsitul de luna cu buzunarul gol. Cu toate astea, nu eram nemultumit de bani ci de timpul pe care il vindeam, eu nemaiavand decat 3-4 ore pe ceas zilnic ca sa pot lucra la planurile mele.

Ma trezeam dimineata la ora 4 si la 5 aveam trenul. Ajungeam acasa spre ora 5 dupa ce 12 ore am fost plecat. Acasa, frant de oboseala, ma straduiam sa mai pun o caramida la planurile mele de viitor pentru ca stiam mai mult decat oricine ca viata mea nu putea sa se rezume la un job. Vroiam mult mai mult si stiam ca pot. Ceva imi lipsea.

Am inceput sa citesc carti de dezvoltare personala care imi ridicau moralul si ma motivau sa lupt si mai mult chiar si atunci cand veneam obosit de la job si nu eram capabil nici sa mai imi tin ochii deschisi.

Diminetile mi le petreceam citind solitar in timp ce ceilalti dormeau in jurul meu. Asta a facut diferenta majora. Nu cred ca puteam obtine setul de informatii ce imi lipsea decat citind.

Cu toate astea sunt constient ca cel mai important factor in schimbare il are chiar suferinta.

Creierul e construit sa evite suferinta si sa iasa din starea aceea indiferent cum.

Suferinta mea era ca nu imi puteam cladi un viitor pe care sa il consider al meu, nu puteam ajunge sa am prosperitatea financiara pe care mi-o doream daca ramaneam la acel job.

In momentul in care s-a creeat o presiune suficient de mare si mi-am dat seama ca trebuie sa ma respect mai mult si sa imi ofer astfel mai mult, atunci am plecat si am decis ca fie ce o fii voi CONSTRUI o cale pe care voi merge eu si altii ma vor urma, simtind ca pentru a fii implinit trebuia sa ofer mai mult si sa ajut si pe altii sa iasa din starea in care ma aflam eu.

Privesc acum in urma si nu condamn acele vremuri ce le consider inca intunecate. Multumesc ca am trecut prin ele si ca astazi sunt liber de acea mentalitate care ma tinea legat departe de ceea ce trebuia sa devin.

Ca sa revin la subiectul articolului, cred ca fiecare dintre noi avem ceea ce Tony Robbins numeste blueprint sau harta fericirii personale.

Cred ca suntem in viata pentru mai mult decat a trai plangandu-ne ca ne merge greu. Oricare ar fii dorinta ta scoate-o afara din tine. Pune-o pe o hartie si transform-o in realitate.

Tocmai din cauza asta trebuie sa faci tot posibilul pentru a TE FACE FERICIT. Aceasta e responsabilitatea ta si nu a sefului tau, parintilor, prietenilor sau iubitei tale.

Tu esti singurul responsabil de fericirea ta si de nivelul de implinire pe care il ai.

Acest adevar ar trebui sa te miste putin si sa iti ofere o senzatie de libertate. Nu fugi de aceasta responsabilitate! Asuma-ti viata si visele tale si fa-ti curaj sa le urmezi.

Elibereaza-te de presiunea sociala care iti spune ca viata e despre trudit si lipsuri.

Viata este despre prosperitate! In orice domeniu!

Nu conteaza unde esti acum. Conteaza doar sa ai o dorinta arzatoare, o destinatie pe care sa o urmezi.

Esti liber sa creezi si asta e o datorie pe care o ai fata de ceea ce te inconjoara! Incepe prin a-ti creea propria harta a ce inseamna succes in viata ta personala.

Apoi vei reusi sa iti traiesti visul si te vei elibera din a trai visele altuia!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)