Prin 2011 (cred) am primit cadou un bilet la un spectacol Tudor Gheorghe. Atunci l-am văzut și auzit prima dată pe marele artist.

Înainte de a interpreta melodia ”Sunt fericit că n-am cântat păunii” a spus povestea din spatele acesteia. A fost prieten foarte bun cu Grigore Vieru, căruia îi cântă multe dintre poezii.

Prin ”Sunt fericit că n-am cântat păunii” vroia de fapt să sfideze comunismul cu acel ”păunii” (pe unii) și chiar a fost luat la întrebări de securitate pe vremea aceea. Mult curaj, dacă e să mă întrebați pe mine.

Nu a cântat păunii până anul ăsta. Bătrânețea pare că la înmuiat.  În tinerețe cânta din inimă, la bătrânețe pare a cânta din stomac. E doar părerea mea. Poate mă înșel. Cert e că sunt dezamăgit. L-am crezut un om de neatins, un haiduc al luptei prin cânt și vers.

La 69 de ani a început să cânte păunii. Probabil că a trebuit să înceapă să cânte păunii.

tudor-gheorghe

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)