Unii oameni preferă să se trezează în fiecare dimineață și să meargă la un birou, o fabrică, și să muncească pentru altcineva. Ei sunt angajații. Aleg siguranța și stabilitatea, nu vor prea multe bătăi de cap. Nu-i interesează cum funcționează compania, vor doar să își facă treaba și să-și primească salariul pe card lunar. Veniturile sunt fixe, de regulă, iar posibilitățile de promovare există, dar nu sunt tocmai o prioritate. Cu cât mai puține responsabilități, cu atât mai bine. Nu-i nimic rău în asta.

Unii oameni preferă să lucreze pe cont propriu. Ei sunt liber-profesioniști. Nu suportă ideea de a lucra pentru altcineva și li se pare mai simplu să riște decât să „îndure” existența unui șef care să le spună ce să facă. Sunt genul de oameni care nu pot primi ordine, sunt iritați de asta – iar dacă un client e mai dur, trebuie să-și calce pe coadă singuri și să-și muște limba dacă nu vor să-l piardă. Câștigă cât muncește și e liber cât vrea. Uneori trăiește cu iluzia că e mai liber decât angajatul, dar se amăgește – poate munci de două ori mai mult și totuși să se considere mai liber. Totu-i relativ, și nu-i nimic rău în asta.

Alți oameni adoră libertatea și să facă bani în același timp. Sunt un fel de liber-profesioniști, dar iubesc ideea de a scala, de a creea sisteme în care să nu lucreze ei înșiși, de a servi cât mai mulți oameni și de a face direct proporțional, mai mulți bani. El e antreprenorul. Uneori au foarte multe de învățat și trec prin multe teste (dezamăgiri) și provocări (eșecuri). Trebuie să învețe să creeze un sistem format din oameni, dar și din mecanisme care produc bani. Posibil să vadă fiecare om ca o rotiță vitală într-un mecanism uriaș care funcționează singur, fără ca el să fie acolo. Uneori se amăgește și muncește cot la cot cu angajații, fiind chiar el o rotiță. Sau mai bune spus un rotițoi, care se învârte greu și trage mecanismul înainte. Poate ajunge să fie complet liber și să strângă avere, dacă face o treabă bună. Nu-i nimic rău nici în asta.

Alți oameni… au bani. Chiar mulți bani. Dar mai au ceva: multă experiență. Înțelege cum funcționează banii, care e fluxul banilor într-o firmă și în lume, își poate da seama în 5 minute dacă o firmă funcționează sau nu, iar o pagină plină cu cifre pentru el e o poveste interesantă. El e investitorul. Mai mult ca sigur a creat și el sisteme la viața lui, multe fiind niște teste (eșecuri), dar a dat lovitura în câteva dintre ele și a cules rezultatele. Îl interesează să cumpere sisteme care funcționează deja și în care să nu se implice prea multe. Banii vin din toate părțile și asta îi place foarte mult. Probabil că adoră să stea în casa lui de pe malul unui lac uriaș, într-un jacuzzi, cu un pahar de vin din propria lui vinărie. Și nu-i nimic rău nici în asta.

Totuși, știi când e rău? Când simți că ești la locul nepotrivit și nu faci nimic. Când știi că vrei mai multă libertate, mai mulți bani și nu faci nimic. Când cauți scuze în loc de soluții. Când știi că ar trebui să rupi cărțile de citit și totuși te uiți în gura lui măruță. Atunci e bai. Atunci e rău.

În rest, oriunde te-ai afla, orice ai face, dacă ești împlinit, bravo ție. Dar dacă nu ești – CERE AJUTORUL! Fă primul pas. Hotărăște-te ce vrei și nu te gândi deocamdată cum vei ajunge să ai ce vrei. Doar decide. Am citit în cartea Știința de a fi bogat că dorința e putere neexprimată – adică nu ai ajunge să ai dorințe dacă nu ai avea resurse interioare și un interes.

Asta spune multe. Și mie personal mi-e de ajuns. Sper să îți fie și ție, iar dacă nu… cere ajutorul, întreabă! Fii ce vrei să fii pentru că ai o singură casetă pe care îți filmezi cap coadă filmul vieții. Nu contează câte duble are filmul sau cât de slabi sunt actorii acum. Or să evolueze. E datoria ta să filmezi un film de Oscar! Just do it!

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share :)